Cazul Rusia văzut de Arhiepiscopul Lajolo
01.11.2005, Vatican (Catholica) - Arhiepiscopul Giovanni Lajolo, secretar pentru relaţiile cu statele, a călătorit în Rusia ca răspuns la o invitaţie adresată de Sergej Lavrov, ministru de externe al Federaţiei Ruse. Invitaţia a fost înaintată în timpul vizitei pe care ministrul de externe a făcut-o la Vatican la 7 iunie a.c., când s-a întâlnit cu Cardinalul Angelo Sodano, secretar de stat. Aflat pentru prima oară în Rusia, Arhiepiscopul Laojolo a acordat un interviu publicaţiei catolice „Svet Evangelja”. Câteva fragmente din interviu sunt redate în continuare.
„Principalul scop al vizitei mele”, a spus prelatul, „este să obţin o înţelegere mai profundă a poziţiei şi punctelor de vedere ale guvernului rus asupra diferitelor probleme internaţionale, precum şi prezentarea viziunii Vaticanului. Acestui obiectiv prim se adaugă dorinţa de a-l vizita pe Arhiepiscopul Tadeusz Kondrusiewicz al Maicii lui Dumnezeu din Moscova, şi comunitatea catolică din oraş, pentru a transmite tuturor călduroasele saluturi şi binecuvântările speciale din partea Sfântului Scaun.” Arhiepiscopul Lajolo a fost apoi întrebat despre rolul comunităţii catolice ruse şi despre faptul că Biserica Catolică nu este reprezentată în Consiliul Inter-religios Rus, nici în Camera Publică acum în constituire. Răspunsul prelatului a fost următorul:
„Comunitatea catolică a credincioşilor ruşi este o `turmă mică`, dar este o `turmă mică` ce este rusească în cel mai curat sens al cuvântului, cu o istorie milenară marcată de încercări dureroase care au fost depăşite cu un exemplar curaj al credinţei. Fără a avea intenţia să neglijez supremaţia numerică şi recunoscând rolul Bisericii Ortodoxe în istoria naţiunii ruse, nu se poate totuşi să existe compromisuri la principiul egalităţii în demnitate şi al egalităţii în libertate. Aceasta nu înseamnă în nici un caz diminuarea poziţiei predominante a Bisericii Ortodoxe în Rusia, ci înseamnă că şi comunitatea catolică rusă trebuie să poată să trăiască şi să dea mărturie despre propria credinţă, caracterizată în special de uniunea cu Episcopul Romei şi cu Biserica Universală, în cadrul drepturilor fundamentale recunoscute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 şi de Curtea Internaţională pentru Drepturi Civile şi Politice în 1966.”
„De aceea, sper că (şi catolicii ruşi) vor fi reprezentaţi în curând în Camera Publică, pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea proprie şi să contribuie la creşterea societăţii ruse, din care sunt parte integrantă, şi din Consiliul Inter-religios Rus, pentru dezvoltarea dialogului ecumenic între creştini şi a celui inter-religios cu credincioşii altor religii.” Într-un alt interviu, acordat agenţiei Blagovest-Info, Arhiepiscopul Lajolo s-a referit la problema relaţiilor dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă Rusă. Aceste relaţii, a spus el, sunt marcate de „dificultăţi reciproce” care par să fie înrădăcinate într-o „incapacitate dureroasă de a crea un limbaj comun pentru examinarea şi rezolvarea divergenţelor”. În orice caz, a spus el, „Biserica Catolică din Rusia, împreună cu reprezentantul pontifical din Moscova, este mereu disponibilă să se alăture Bisericii Ortodoxe în examinarea motivelor şi cauzelor diferenţelor – şi uneori neînţelegerilor – pentru a încerca soluţionarea lor în spirit supranatural. Sunt bucuros să amintesc că, chiar şi în momentele dificile, canalul de comunicare dintre Sfântul Scaun şi Patriarhia Moscovei a fost mereu deschis.”
La final, vorbind despre posibilitatea unei vizite în Rusia a Sfântului Părinte, secretarul pentru relaţiile cu statele a spus că „ar fi un eveniment ecumenic foarte important şi foarte semnificativ”, care „trebuie pregătit cu mare grijă”. El a conchis: „Aşa după cum Cardinalul Angelo Sodano a afirmat acum câteva luni, o astfel de vizită, având în special o natură spirituală, trebuie să fie un motiv de bucurie şi de speranţă nu doar pentru catolicii din Rusia, ci şi pentru creştinii şi pentru membrii altor religii de aici. Nu cred că Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea ar face o vizită decât dacă ar contribui la mai marea armonie şi înţelegere în special între creştini, şi nu dacă ar fi motiv de tensiune şi de nemulţumire.”
