Viaţa consacrată merge în direcţia bună
28.09.2005, Vatican (Catholica) - Viaţa consacrată a avut o evoluţie fericită, de reînnoire, în ultimele decenii, dar nu a fost ferită de probleme, a declarat Arhiepiscopul Franc Rodé, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, la simpozionul de două zile organizat de acest dicaster din Curia Romană. Evenimentul s-a încheiat ieri, fiind organizat cu ocazia aniversării a 40 de ani de la publicarea decretului „Perfectae Caritatis” al Conciliului Vatican II, decret dedicat reînnoirii vieţii călugăreşti.
Într-un interviu acordat luni la Radio Vatican, Arhiepiscopul Rodé a descris starea vieţii consacrate în Biserică şi drumul considerabil „parcurs în aceşti ani de persoanele consacrate”. „O primă etapă a fost marcată de bucuria adăpării din nou de la sursele evanghelice şi din spiritul originilor, redescoperindu-şi fiecare identitatea carismei cu conţinutul teologic şi spiritual al propriei vocaţii şi, în final, având capacitatea de a căuta noi feluri de `a fi` şi de a munci în Biserică şi în lume. O a doua etapă a fost marcată de eforturile de reînnoire a regulii, adaptând-o învăţăturii Conciliului şi exigenţelor noi ale vieţii ecleziale şi apostolice. A fost etapa cea mai dificilă!”
Prefectul a mai explicat: „Tensiunile naturale dintre conservarea tradiţiilor sănătoase şi dorinţa de reînnoire au fost în unele momente amplificate de tensiunile sociale şi de secularismul invadator din anii `70 şi `80. Au existat conflicte, descurajări şi abandonări dureroase. Dar reînnoirea regulii a ajutat institutele să se adapteze la noile situaţii ecleziale, sociale şi culturale, o provocare pentru această a treia etapă, pe care Institutele religioase o trăiesc astăzi.” Arhiepiscopul Rodé a mai susţinut că drumul parcurs în aceşti ani, „deşi rodnic în viaţă şi sfinţenie, a fost aproape ca o luptă care a lăsat urme, nu puţine.” Conştient de „încercările şi purificările” la care sunt supuse astăzi persoanele consacrate, prelatul a spus că uneori există „impresia că unii dintre cei consacraţi şi-au pierdut simţul profund al propriei consacrări, în primul rând lui Dumnezeu şi totală Acestuia, substituind acest element esenţial şi fundamental cu diferite forme de activism în cadrul comunităţii ecleziale sau în cadrul societăţii civile.”
După Arhiepiscopul Rodé, „în viaţa eclezială uneori legătura naturală dintre persoanele consacrate şi institutul propriu şi carisma specifică nu reuşeşte să se combine cu viaţa şi programul pastoral al Bisericii locale”. Mai mult, „este dificil şi pentru Episcopi să privească instituţiile de viaţă consacrată ca opere pastorale dăruite de Duhul Sfânt Diecezelor lor”. Prefectul a menţionat „diminuarea numărului membrilor în multe instituţii, şi îmbătrânirea comunităţilor, evidentă mai ales în unele părţi ale lumii”, ceea ce „ridică întrebarea în multe cazuri dacă viaţa consacrată mai este o mărturie vizibilă, capabilă să atragă tineri”. „Dacă, după cum se spune în unele locuri, al treilea mileniu va fi timpul rolului activ al laicilor, al asociaţiilor şi mişcărilor ecleziale, ne putem întreba: Care va fi locul rezervat pentru formele tradiţionale de viaţă consacrată?”, a întrebat Arhiepiscopul Rodé.
„Papa Ioan Paul al II-lea ne-a spus că viaţa consacrată are rolul de a construi istoria împreună cu toţi credincioşii. Este nevoie de încrederea ce va da din nou vigoare radicalismului evanghelic, caracteristic vieţii consacrate, şi de iubirea cu imaginaţie care va conduce viaţa consacrată să caute să slujească din nou omul prin forţa Evangheliei.”
