A vrut Papa să demisioneze?

08.04.2005, Vatican (Catholica) - După ce presa seculară a vorbit timp de luni, ani chiar, de demisia Papei, testamentul lăsat de Sfântul Părinte a aprins din nou discuţiile. Şi totuşi, lectura atentă a paginilor lăsate de Papa Ioan Paul al II-lea arată că acesta nu a vorbit despre demisia sa, ci doar de disponibilitatea de a sluji până va fi chemat la Domnul. „Pe măsură ce Anul Jubiliar avansează, zi de zi se închide în urma noastră secolul al XX-lea, iar secolul al XXI-lea se deschide. Conform planurilor Providenţei Divine, mi s-a dat să trăiesc în acest dificil secol care se retrage în trecut, şi acum, în anul în care vârsta vieţii mele ajunge la 80 de ani (`octogesima adveniens`), trebuie să mă întreb dacă nu este timpul să repet cu biblicul Simeon `Nunc dimittis`”, scria Papa în anul 2000, pentru testamentul său.

„În 13 mai 1981, ziua atacului asupra Papei în timpul audienţei generale din Piaţa San Pietro, Providenţa Divină m-a salvat în mod miraculos de la moarte. Cel care este Singurul Domn al vieţii şi al morţii, El Însuşi mi-a prelungit această viaţă, într-un anume fel mi-a dat-o din nou. Din acel moment aceasta i-a aparţinut Lui şi mai mult. Sper că mă va ajuta să recunosc până când trebuie să continui această slujire, la care m-a chemat la 16 octombrie 1978. Îi cer să mă cheme înapoi atunci când El Însuşi va dori. `Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem` (cf. Rm 14,8). Sper, de asemenea, că, până când îmi va fi dat să îndeplinesc ministerul petrin în Biserică, Mila lui Dumnezeu îmi va da forţele necesare pentru această slujire.” După cum a scris în testament, Papa şi-a dus slujirea până când Domnul l-a chemat la el.

În paginile testamentului, început în 1979, Papa aminteşte des de dificultatea vremurilor. În 2000 scria: „Din toamna anului 1989, situaţia s-a schimbat. Ultimul deceniu al secolului trecut a fost liber de tensiunile precedente; aceasta nu înseamnă că nu a adus cu sine noi probleme şi dificultăţi. Providenţa Divină să fie în mod special lăudată pentru aceasta, pentru că perioada aşa numitului `război-rece` s-a încheiat fără conflictul nuclear violent al cărui pericol atârna asupra lumii în perioada precedentă.” După ce aminteşte în continuare de darul Conciliului Vatican II, Papa mulţumeşte generic persoanelor pe care le-a cunoscut şi pe care le-a purtat în inimă: de la oficiali ai Bisericii la laici, de la rude la cunoscuţi din Polonia natală. Iar la final spune: „Tuturor doresc să le spun un singur lucru: Fie ca Dumnezeu să vă răsplătească.”