IPS Ioan Robu şi PS Cornel Damian – Scrisoare de Paşti 2005

24.03.2005, Bucureşti (Catholica) - În Scrisoarea lor de Paşti pentru anul acesta, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, şi PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureşti, îşi pun, asemenea Sfântului Apostol Ioan, problema de ordin pastoral: „cum să prezinţi Învierea lui Isus oamenilor care nu l-au văzut pe Isus şi nu ştiu aproape nimic despre ţara sa, despre tradiţiile poporului său, despre scrierile biblice”. Tot asemenea Sf. Ioan, ei ţin să sublinieze „faptul că, după înviere, Isus rămâne viu şi prezent în Biserica sa”.

Scrisoarea pascală aminteşte reacţiile a trei dintre persoanele care au fost în dimineaţa Învierii la mormânt: Maria Magdalena, Petru şi Ioan. Maria Magdalena „crede că trupul lui Isus a fost furat. Reacţia sa este una naturală şi spontană, este gândul ce trece prin mintea fiecăruia la vederea unui mormânt gol. Cineva se poate opri în faţa unei astfel de constatări sau poate să caute un alt sens în faţa realităţii pe care o constată. În faţa morţii ne putem resemna şi plânge sau putem să ne deschidem sufletul în faţa luminii care vine de sus.”

Insistând asupra reacţiei Apostolului pe care îl iubea Isus, Episcopii arată că acesta, „deschizându-se luminii Duhului Sfânt, face un pas important pe drumul credinţei şi, mai târziu, le va arăta şi credincioşilor săi, cărora le va scrie, care este drumul prin care se ajunge la credinţă: se pleacă de la semnele care sunt prezentate în evanghelii, dar care rămân misterioase şi de neînţeles, dacă omul nu se lasă călăuzit de Cuvântul lui Dumnezeu conţinut în Scriptură. Este Cuvântul cel care deschide mintea şi sufletul, dăruind acea lumină interioară prin care îl descoperim pe cel Înviat. Adevăratul ucenic nu are nevoie de alte probe, nu are nevoie să verifice şi să se convingă ca apostolul Toma.”

Invitându-i pe credincioşi să fie martori ai Învierii, Episcopii subliniază faptul că mărturia „o poate da numai cine a trecut de la moarte la viaţă, cine poate să spună că viaţa lui, existenţa lui s-a schimbat, că a primit un nou sens, o nouă valoare din momentul în care a fost luminat de lumina Învierii lui Cristos… În aceste zile de sărbătoare, să încercăm să ne întrebăm: Învierea lui Cristos este un punct de referinţă în viaţa pe care o ducem, atunci când ne lăsăm purtaţi de rutina obişnuinţelor, atunci când vorbim sau refuzăm dialogul, atunci când ne deschidem darului vieţii sau refuzăm acest dar… sau considerăm că realităţile acestei lumi nu au nimic de-a face cu Învierea lui Cristos?”