Prof. Glendon despre statutul femeii
08.03.2005, Vatican (Catholica) - Profesoara Mary Ann Glendon, preşedintele Academiei Pontificale pentru Ştiinţele Sociale, a vorbit ieri la Naţiunile Unite, în faţa Comisiei Consiliului pentru Economie şi Social, despre statutul femeii în urma celei de-a patra Conferinţe Mondiale asupra Femeii, desfăşurată la Beijing în septembrie 1995. Prof. Glendon a participat atunci în fruntea delegaţiei Sfântului Scaun la acea conferinţă ONU.
„În 2005, Naţiunile Unite vor marca aniversariile a cinci momente istorice când familiile naţiunilor au încurajat şi au dat impuls femeilor în eforturile lor pentru recunoaşterea drepturilor şi demnităţii lor. Primul şi cel mai important dintre aceste evenimente […] a fost primăvara anului 1945, când fondatorii ONU au uimit pe mulţi afirmând `credinţa (lor) … în demnitatea şi valoarea persoanei umane` şi `în egalitatea de drepturi dintre bărbaţi şi femei`.” Acest eveniment a fost urmat, a spus ea, de patru conferinţe ONU asupra femeii, desfăşurate în Mexico City, Copenhaga, Nairobi şi Beijing.
Cu toate victoriile înregistrate de femei, multe suferă „noi forme de sărăcie” şi „noi ameninţări asupra vieţii şi demnităţii umane”. Platforma de la Beijing, a subliniat prof. Glendon, „a proclamat faptul că `cheia scoaterii femeilor şi a familiilor lor din sărăcie este educaţia` […] Sfântul Scaun, cu îndelunga sa dedicare pentru educarea femeilor şi tinerelor, constată faptul că îmbunătăţirile în această direcţie au mers într-un ritm lent.” O altă problemă, a spus prof. Glendon, este „schimbarea structurii populaţiei lumii din punctul de vedere al vârstei. Combinarea unor factori precum longevitatea mai mare, scăderea ratei naşterilor, costurile mai mari pentru îngrijire medicală şi micşorarea fondurilor pentru sănătate a dus deja la un conflict între generaţia tânără şi cea în etate.”
„În Declaraţia Finală a Conferinţei de la Beijing”, a mai spus ea, „Sfântul Scaun şi-a exprimat teama că secţiunea documentului despre femeile sărace va rămâne o promisiune goală dacă nu este susţinută de programe bine gândite şi de angajamente financiare. Astăzi, cu disparitatea tot mai mare dintre sărăcie şi oportunităţi, suntem obligaţi să ne manifestăm încă o dată această îngrijorare.” Omenirea are mijloacele pentru a învinge foamea şi sărăcia, a afirmat ea. Dar, după cum a spus Papa Ioan Paul al II-lea, „este nevoie pentru aceasta de o vastă mobilizare a opiniei publice, în special în acele ţări care se bucură de un standard de viaţă suficient sau chiar prosper”.
În încheiere, prof. Glendon a notat faptul că „armonizarea aspiraţiilor femeilor pentru o deplină participare în viaţa socială şi economică cu rolurile lor în viaţa de familie” poate fi rezolvată chiar de femei, dar nu „fără anumite schimbări majore în societate. […] Politicienii trebuie să urmărească cu mai mare atenţie ceea ce femeile declară că este important pentru ele, înaintea intereselor speciale ale grupurilor.”
