Preot dat în judecată pentru refuzul Împărtăşirii

4 răspunsuri

  1. lucia spune:

    Dumnezeu a lasat barbatul si femeia,si nu altfel.In mod normal nu stiu cum a avut cutezanta respectivul laic sa se apropie de Sf. Impartasanie.Ceea ce a facut e vecin cu sacrilegiul.

  2. Mircea spune:

    Imi pare rau, preotul este pentru a indruma credinciosii nu pentru a-i judeca. De judecat ne judeca doar EL. Ce exemplu ar fi dat ISUS daca ii ajuta numai pe cei care respectau calea?

  3. Maria spune:

    Cred ca parerea Dvs de rau poate fi justificata si social, si moral si canonic, cu o singura precizare insa: nu pentru alegerea preotului (singura posibila in exercitarea legitima a mandatului sau apostolic – de a nu-l impartasi pe cel care a ales sa faca public apologia trairii in pacat), ci pentru alegerea persoanei de a-si nega esentza (esentza de faptura creata si daruita de Dumnezeu, faptura asumandu-si sexualitatea responsabil, ca si parte a fiintzei sale, astfel cum i-a fost data de Dumnezeu, spre concepere de prunci, spre a da si transmite viatza), alegerea ei nefericita, de a trai contra naturii sale si a Legii divine din trupul sau.
    Atitudinea preotului nu a intervenit ca judecata si condamnare a celui care a ales sa traiasca fara prejudecata intr-un pacat public, facandu-i apologia, ci a pacatului in sine. Tocmai „a indruma credinciosii„ a facut preotul in cauza: i-a indrumat spre o viatza in acord cu Evanghelia, traita in curatzie, potrivit demnitatii de fii ai lui Dumnezeu, in refuzul practicarii pacatului. Legea Domnului califica practicile homosexuale drept pacat.
    „Negrul„ este „negru„: faptul de a striga ca „negrul„este „alb„, nu-i schimba esentza. Pacatul este pacat. A striga ca e o practica in acord cu Legea divina, pentru ca moda doreste sa-l proclame astfel nu-i va schimba natura, tot pacat este si va fi.
    Ajutorul Domnului la care facetzi trimitere- astfel cum este reflectat in textele sacre – nu a intervenit vreodata in a autoriza/legitima perseverentza in practicarea unui pacat. Dumnezeu iubeste pacatosul, dar respinge pacatul. A practica pacatul si a persevera in practicarea pacatului e totuna cu a-l marturisi pe Satana, a-i sluji, stare absolut incompatibila cu a fi una cu Dumnezeu, impartasindu-te cu Sfintele Taine, cu Sfant Trupul si Sfant Sangele Sau. Intotdeauna cand – dupa cum marturisesc Scripturile – Dumnezeu a ajutat, a vindecat, indemnul Sau a fost spre o schimbare a vietzii , spre lepadare de Satana. Aceeasi e situatia de aici, iar preotul a procedat corect: nu „judecand„ si „condamnandu-l„pe cel care a cautat sa acceada la sacramente injust, batjocorindu-L pe Dumnezeu prin negarea darurilor si pervertirea folosirii lor, ci conformandu-se normelor canonice. Argumente suplimentare in http://www.homosexualitate.ro/

  4. Avand in vedere ca preotul este un „alter cristus„, deci are puterea de a lega si dezlega, pacate inseamna ca a procedat corect, asta daca vrem ca biserica sa pastreze nealterata Sf. Taina a euharistiei. Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului poate surveni numai dupa ce s-a facut o spovada in fata unui slujitor al bisericii sau daca conform constiintei proprii si fata de cele 10 Porunci te simti curat. Preotul a procedat bine cu atat mai mult cu cat acea persoana si-a facut publica atitudinea de necomuniune cu Isus prin faptele sale. Atunci cum poti sa-L primesti pe Isus daca prin faptele tale il negi si mai ales faci publica aceasta atitidine, de ce mai e nevoie sa te impartasesti? Este ca si cum talharul cel rau ar merita sa se duca si el in rai numai pt. ca a stat langa Isus, cu totte ca l-a ispitit si nu L-a recunoscut nici in ceasul din urma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *