Ştiinţa trebuie să se detaşeze de finanţe şi ideologii
08.11.2004, Vatican (Catholica) - Luni, 8 noiembrie, Papa Ioan Paul al II-lea i-a primit în audienţă pe participanţii la sesiunea plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe, care a început în 5 noiembrie în Vatican pe tema „Căi ale descoperirii”. Papa a subliniat faptul că „sesiunea plenară din acest an, dedicată ştiinţei şi creativităţii, ridică importante întrebări profund legate de dimensiunea spirituală a omului. … Revelaţia ne învaţă că oamenii sunt creaţi după `chipul şi asemănarea lui Dumnezeu` şi astfel posedă o demnitate specială care le permite, prin munca mâinilor lor, să reflecte activitatea creatoare a lui Dumnezeu”.
„Creativitatea care inspiră progresul ştiinţific”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea, „se vede în special în capacitatea de a înfrunta şi a rezolva probleme mereu noi, dintre care multe au repercusiuni planetare. Oamenii de ştiinţă trebuie să îşi pună tot mai mult această creativitate în slujba familiei umane, lucrând la îmbunătăţirea calităţii vieţii pe planeta noastră şi promovând o dezvoltare integrală a persoanei umane, atât din punct de vedere material cât şi spiritual. Pentru ca creativitatea ştiinţifică să beneficieze de progresul uman autentic, trebuie să rămână detaşată de orice formă de condiţionări financiare sau ideologice, pentru ca să poată fi dedicată numai căutării adevărului şi slujirii dezinteresate a omenirii.”
Sfântul Părinte le-a spus academicienilor că tema întâlnirii lor „invită la o reînnoită reflecţie asupra `căilor descoperirii`. … `Uimirea` din care s-a născut cea mai timpurie reflecţie filosofică asupra naturii şi care a dus la însăşi apariţia ştiinţei nu a fost în nici un fel diminuată de noile descoperiri; într-adevăr, ea creşte în mod constant şi adesea inspiră veneraţie faţă de distanţa care separă cunoaşterea noastră despre creaţie de deplinătatea misterului şi a măreţiei sale”. Încheind, Papa a spus: „În ciuda incertitudinilor şi a muncii pe care o presupune fiecare încercare de a interpreta realitatea – nu doar în ştiinţe, ci şi în filosofie şi teologie – căile descoperirii sunt întotdeauna căi spre adevăr. Şi toţi cei care caută adevătul, fie că îşi dau seama sau nu, merg pe un drum care în final duce la Dumnezeu, care este Adevărul însuşi”.
