Chemarea Papei pentru pacea în lume şi cooperarea musulmano-creştină

23.09.2001, Astana (FIDES) - O chemare clară adresată creştinilor şi tuturor credincioşilor. „Religia nu trebuie să fie folosită niciodată ca motiv al unui conflict”, a spus Papa, ci ca un motiv de construire a unei lumi fără violenţă, ură şi discriminare. O chemare adresată creştinilor şi musulmanilor, pentru a înălţa împreună o rugăciune către „Atotputernicul Dumnezeu, ai cărui copii suntem, pentru ca pacea să domnească în lume”.

Din Kazahstan, ţară cu un caracter multi-entic şi multi-confesional, dar majoritar musulmană, Papa a adresat un apel lumii de a nu se pregăti pentru un război care ar putea duce la relaţii conflictuale între est şi vest, între creştini şi musulmani, în Orientul Mijlociu, în Asia Centrală, Europa şi America. Dată fiind creşterea tensiunii internaţionale în urma atacurilor teroriste din Statele Unite, Papa a făcut o completare de ultim moment la mesajul de dinaintea Angelusului de la Liturghia de astăzi, completare pe care a rostit-o în engleză, rusă şi kazahă. Papa, vizibil îndurerat, i-a chemat pe musulmani şi pe creştini să se lase întăriţi de „înţelepciunea divină” şi să „construiască o civilizaţie a iubirii”, în care să nu fie loc pentru ură. El a spus în concluzie: „Îl implor pe Dumnezeu din toată inima să menţină pacea în lume. Amin.”

Apelul Papei a venit la sfârşitul unei Liturghii care a strâns, pentru prima oară în istoria Kazahstanului, aproape 4.000 de persoane, dintre care 75% musulmani kazahi. Printre oaspeţii de onoare s-a numărat preşedintele Nazerbaev, Episcopi luterani şi anglicani, reprezentanţi ai Episcopului ortodox Alexei şi ai Marelui Mufti. Concelebranţi au fost toţi Episcopii şi clericii din Kazahstan, alături de Cardinalul Sepe, Prefectul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, şi Cardinalul Moussa Daoud, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene. Liturghia în aer liber a avut loc în piaţa Patriei, unde se află un monument reprezentând o femeie zâmbind, îmbrăcată într-un costum tradiţional kazah, ţinând o cupă de aur.

Liturghia, primul serviciu religios celebrat aici vreodată, a fost plină de simboluri ale coexistenţei multi-etnice: acoperitoarea altarului a fost în formă de cort mongol, cu crucifixe şi icoane poloneze.

În costume tradiţionale, credincioşii s-au rugat împreună cu Papa în rusă, kazahă, germană, poloneză, ucrainiană, coreană, limbile populaţiilor kazahe de deportaţi. Bucurându-se în sfârşit de libertate deplină de cult, aceşti catolici sunt însoţiţi de un mare număr dintre conaţionalii lor musulmani. Papa îi îndeamnă pe creştini să fie „locuitori ai acestei lumi, dar şi cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor”, luptând pentru ridicarea societăţii, găsind progresul înainte de toate în „cooperarea între creştini şi musulmani”. El spune că modelul lor trebuie să fie Isus Cristos, unicul Mijlocitor al mântuirii, care s-a dat pe sine „în sărăcie”. Kazahstanului, unde în sfârşit economia începe să prospere, deşi cu preţul unui şomaj ridicat şi al distribuţiei inegale a bunurilor, Papa îi spune: „El (Isus) nu a dorit să apară în faţa omenirii, care este fragilă şi săracă, în superioritatea Sa copleşitoare. Dacă ar fi făcut aşa, nu ar fi ascultat de logica divină, ci de cea a puternicilor acestei lumi”. Tot astfel şi Papa, slăbit şi în vârstă, invocă pacea în faţa celor puternici ai lumii, vorbind din inima stepelor Asiei. Astăzi, Kazahstanul, cu armonia sa multi-etnică şi economia sa şubredă, este centrul lumii şi un semn de sparanţă.