„Stăpânul inelelor” şi „Harry Potter” – filme religioase?

10.08.2003, Oradea (Catholica) - Una din conferinţele propuse tinerilor la Întâlnirea Naţională a Tinerilor Catolici, desfăşurată săptămâna aceasta la Oradea, a avut ca temă „Sacru, magic şi definiţii ale omului în cultura contemporană, cu referire la filmele `Stăpânul inelelor` şi `Harry Potter`”. Fiecare conferinţă a fost susţinută de două ori, în ambele zile, conferenţiarii – pr. dr. Wilhelm Dancă şi Robert Lazu – având parte de o sală plină de tineri.

Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, pr. Dancă, şi-a publicat pe situl www.intc.cnet.ro materialul pregătit pentru această conferinţă, din care vom selecta unele idei în continuare. Astfel, şi în timpul conferinţei dar şi în materialul de pe sit, pr. Dancă a subliniat faptul că încă de la început (1885) persoana lui Isus Cristos a fost subiect în cinematografie. „Până în zilele noastre, această prezenţă sacră a însoţit pas cu pas creşterea şi dezvoltarea artei cinematografice, astfel încât se poate vorbi despre o teologie cinematografică şi despre `filme religioase`.”

„Mai mulţi teologi şi regizori”, a continuat pr. Dancă, „sunt de părere că nu atât subiectul, materia despre care tratează, cât mai ales `stilul` unui film poate să creeze condiţiile de posibilitate pentru o explorare a sacrului şi deci să definească filmul ca fiind religios. În sensul acesta, filmele care pun întrebări importante, teologice, filozofice, spirituale, adică întrebări care deschid uşa spre transcendenţă, spre Mister, se înscriu în această categorie.” Din această perspectivă, filmele „Stăpânul inelelor” şi „Harry Potter” sunt filme „filme religioase”.

Vă invităm să citiţi materialul de pe situl INTC, în care sunt prezentate în detaliu cele două filme. Noi vom încheia cu ultimul paragraf al materialului: „Fără îndoială, referinţele creştine nu sunt explicite în aceste filme, dar pot fi deduse din elementele care le alcătuiesc. De altfel, ştim cu toţii faptul că darul credinţei creştine este un fel de suflet care pătrunde viaţa omului întreg, informează un trup, nu este doar o haină cu care te îmbraci din când în când. Cărţile lui Tolkien şi Rowling după care s-au turnat filmele în discuţie ilustrează în cheie modernă un adevăr spus mai demult de sfântul Agustin: `neliniştită este inima noastră Doamne, până când nu se va odihini în tine!` Cu alte cuvinte, chemarea omului este deosebit de mare, formidabilă (dătătoare de formă!): să ajungă la Creatorul său, dar la fel este şi neliniştea din inima sa câtă vreme se află departe de El.”