Simpozion Internaţional la Institutul Teologic din Iaşi

28.02.2005, Iaşi (Catholica) - În zilele de 25 şi 26 februarie, în aula magna a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi s-a desfăşurat simpozionul internaţional „Aggiornamento teologico-pastorale alla luce della dottrina sulla Santissima Trinità” (Învăţătura de credinţă în Sfânta Treime reflectată în activitatea teologică şi pastorală). La acest simpozion, susţinut în limba italiană, au participat preoţi profesori catolici şi ortodocşi provenind de la Institutul Teologic Romano-Catolic, Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi şi de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, preoţi vicari şi parohi, studenţi în teologie romano-catolică şi în teologie ortodoxă, precum şi persoane consacrate din Dieceza de Iaşi.

După cum aflăm de pe situl Institutului Teologic din Iaşi, ITRC.ro, simpozionul a inclus conferinţe susţinute de Prof. Piero Coda, Profesor de teologie dogmatică la Universitatea Pontificală din Lateran (Roma, Italia). Dimineaţa au fost organizate conferinţe teologice, urmate de discuţii, comentarii şi întrebări, iar după-amiaza câte o conferinţă pastorală cu acelaşi invitat. Cităm în continuare din prezentarea evenimentului, conform ITRC.ro. „Adevărul revelat despre Sfânta Treime s-a aflat încă de la origini la rădăcina credinţei vii a Bisericii. Într-adevăr, dacă parcurgem istoria bimilenară a Bisericii, constatăm că în primul rând şi în centrul tuturor lucrărilor sale se găseşte misterul însuşi al lui Dumnezeu Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Pornind de la acest mister, învăţătura de credinţă în Sfânta Treime cuprinde deopotrivă lumea vizibilă şi invizibilă, ca şi pe oamenii înşişi în relaţia lor vitală cu Dumnezeu. De fapt, de la El, întrucât sunt creaturile sale, ei au viaţa, creşterea şi fiinţa. De asemenea, de la El primesc împlinirea finală, o dată cu venirea lui Cristos.”

„Firul roşu care caută să asigure unitatea simpozionului despre Sfânta Treime este trecerea de la un pol la altul: polul divin, mister de comuniune perfectă, absolută, infinită; polul uman, dorinţa de comuniune mereu mai bună şi adevărată cu sine însuşi precum şi cu celălalt sau cu izvorul însuşi al fiinţei, care este Dumnezeu. Cuvântul cheie care se va întâlni deseori în conferinţe şi în discuţii este cuvântul „comuniune”, la care trebuie adăugat şi cel de „mister”. Prin cuvintele „mister de comuniune” se indică o realitate care nu poate fi pătrunsă în totalitate din cauza bogăţiei sale, care ne atrage prin frumuseţea şi plinătatea sa. În fapt, misterul nu umileşte pe cel care se apropie de el; dimpotrivă, oferă o lumină care îl face să crească, luminându-l, pe cel care îl acceptă.”