Misionarismul este o datorie a fiecărui creştin

17.02.2006, Iaşi (Catholica) - Întorcându-se pentru câteva zile în România, pr. Victor Osoloş, misionar în Kenya, a avut amabilitatea să împărtăşească pentru cititorii sitului Diecezei Romano-Catolice de Iaşi câteva gânduri din experienţa din misiune. Preluăm acest interviu, invitându-vă să vizitaţi Ercis.ro, unde după interviu sunt incluse diferite informaţii despre pr. Osoloş şi despre misionarii Diecezei de Iaşi.

– Devenind preot şi după ce aţi activat ca vicar şi paroh în diferite comunităţi din Moldova, cum de aţi ales să mergeţi în misiune?

– Dorinţa de a merge în Africa a fost un vis mai vechi. Dieceza de Iaşi a trimis pentru prima dată preoţi pentru a lucra în misiune în anul 1999, iar în noiembrie 2004 mi s-a oferit şi mie mandatul din partea PS Petru Gherghel de a lucra în Misiunea din Kenya.

– Vorbiţi-ne despre locul în care activaţi, despre ceea ce faceţi dumneavoastră împreună cu pr. Eugen Blaj.

– Din punct de vedere geografic, misiunea noastră se află în partea de nord a Kenyei, într-un ţinut de deşert şi semideşert, cu o populaţie formată din mai multe triburi nomade sau seminomade care se ocupă cu păstoritul animalelor. Scopul nostru acolo este acela de a vesti evanghelia tuturor celor care nu o cunosc şi aceasta o facem prin cateheze, celebrând sfânta Liturghie, administrând sacramentele, organizând momente de rugăciune etc. Avem mai multe proiecte care ne ajută în munca de evanghelizare. Printre acestea amintesc grădiniţele şi clinica ambulatorie. Avem cateheţi care sunt profesori pentru copii de grădiniţă, cateheţi care în acelaşi timp pregătesc pe cei care vor să primească Botezul şi conduc rugăciunea atunci când preotul nu este acolo; este asemănător cu ceea ce făcea dascălul la noi, cu mulţi ani în urmă. De asemenea, avem un proiect de clinică ambulatorie prin care încercăm să facem vaccinarea copiilor şi asistenţa medicală a celor bolnavi.

– În ziua de 7 noiembrie 2004 aţi ajuns la Maikona. V-aţi confruntat cu multe probleme, dar, cu siguranţă, au fost şi multe bucurii. Vorbiţi-ne puţin despre aceste aspecte.

– Probleme sunt peste tot în lumea aceasta, important este să treci peste ele. Cei de acolo, care şi aşa au o viaţă destul de dură, au trecut printr-un şir de conflicte tribale. Acum aceste triburi trec printr-o secetă teribilă care le decimează animalele, secetă care practic îi face să moară de foame şi de sete. Aceste aspecte, cu siguranţă, îngreunează şi munca noastră. Dieceza, împreună cu parohia noastră, stă tot timpul alături de cei care sunt în situaţii dramatice: ajutându-i pe cei refugiaţi cu cele necesare, pe cei care nu mai pot ajunge la apă sau mâncare etc. Cea mai nouă realizare este acum grădiniţa din Bakaka care a fost inaugurată la 5 februarie 2006.

– Ce calităţi trebuie să aibă un misionar pentru a putea reuşi în activitatea sa?

– Fiecare cu ceea ce are de la Dumnezeu. Cred că misionarismul nu este un moft, o aventură sau mai ştiu eu ce; este o datorie a fiecărui creştin. Totul depinde de cât de disponibil este fiecare şi de cât de mult vrea să ofere…, restul vine de la Dumnezeu.

– Povestiţi-ne un moment sau un aspect care v-a marcat în această perioadă din misiune.

– Sunt multe, dar aş vrea să amintesc un aspect dureros care a făcut multe probleme, inclusiv Bisericii de acolo: tribalismul. Este vorba de acea legătură puternică ce îi leagă pe membrii aceluiaşi trib şi care îi face să fie gata de orice pentru a-şi apăra familia, pentru că, practic, singur în acele condiţii grele, nu se poate supravieţui. Trecând peste măceluri, incendii, furturi, ură etc. este totuşi o lecţie pentru mulţi creştini dintre noi în ceea ce priveşte unitatea.

– Un gând pentru cititorii, în special pentru cei care se pregătesc pentru preoţie, dintre care vor fi viitorii misionari.

– Nu sunt aşa în vârstă să dau sfaturi, dar pot spune că cine merge în Africa va rămâne pentru totdeauna îndrăgostit de ea. De ce? Nu ştiu. Să încerce fiecare şi poate până la urmă se va afla răspunsul.