Bisericii îi pasă de sufletul omului Milosevici

1 răspuns

  1. Armand spune:

    Moartea lui Milosevici constituie o provocare atat pentru justitie cat si pentru constiinta sarba. S-a vorbit de sustragerea dinaintea unui verdict care ar fi clarificat amanuntele unui razboi lung si straniu. O provocare pentru Belgrad, aflat inca intre nostalgia Serbiei Mari si tinderea spre calitatea de membru al uneui „club„ care l-ar smulge conditiei ingrate de spatiu balcanic.
    De aceea as propune un exercitiu de imaginatie: inlocuiti chipul lui Milosevici cu cel al lui Ceausescu. Un Ceausescu adus inaintea unei Curti pornind de la fundamentala premiza a nevoii de adevar si nu a linsarii. A clarificarii unui timp, nu a aruncarii in valtoarea libertatii instinctive, ulterior prost mimate. Ratiunea versus spirit de turma.
    Pare nepotrivita comparatia? Si totusi, cat de profunde, cu adevarat, sunt diferentele dintre dictatori? Cat de numeroase? Uciderea „celuilalt„(croat, musulman, albanez) este diferita de transformarea propriului popor in „plastelina„ experimentelor sociale?
    Nu regretele ruse sau sarbe se cuvin a ingrijora (in primul caz- compasiune, in al doilea- lupte cu asumarea trecutului), ci cele romanesti in care pe langa compasiune se amesteca propriile frustrari si calpe nostalgii.
    Dumnezeu sa-l ierte! Doar El o poate face!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *