Sfinţenia Papei Ioan Paul al II-lea este evidentă
28.03.2006, Vatican (Catholica) - Sfinţenia personală a Papei Ioan Paul al II-lea este dincolo de orice îndoială, fiind evidentă lumii întregi, consideră directorului biroului de presă al Vaticanului. Intervievat de cotidianul italian La Stampa, Joaquin Navarro-Valls a spus că deşi investigaţia oficială pentru beatificarea defunctului Pontif continuă, „convingerea populară a sfinţeniei sale” este imposibil de negat, informează agenţia catolică americană CWNews.
Nu este nevoie de „dovezi suplimentare” la ceea ce publicul crede deja, a spus el. Marile modele de sfinţenie creştină, a spus Navarro-Valls, rămân cu Biserica pentru totdeauna. „Sunt o prezenţă constantă pentru secolele ce urmează, nu doar ca modele de inspiraţie ci şi ca însoţitori.” Reflectând asupra influenţei pe care a avut-o defunctul Pontif, al cărui purtător de cuvânt a fost timp de peste 20 de ani, Navarro-Valls a spus că Papa Ioan Paul al II-lea a ajutat la punerea credinţei în spaţiul public într-o vreme în care mulţi o vedeau ca fiind ţinând de comportament personal şi subiectiv. Papa a aruncat în aer mitul modern că doar logica ştiinţei poate aduce cunoaştere, revigorând înţelegerea că credinţa poate de asemenea să informeze intelectul şi să conducă spre adevărurile ultime. Influenţa Papei nu a fost limitată la catolici sau la creştini, a mai subliniat Navarro-Valls. Datorită susţinerii cu tărie a demnităţii persoanei umane pe fundamentele filozofice, argumentele sale au influenţat o lume întreagă.
Pontificatul lui Ioan Paul al II-lea prezinta numeroase aspecte care ii contureaza implinirile si roadele. Dar inaintea oricarei alte realizari se impune meritul transformarii imaginii Bisericii.
Asa cum afirma directorul biroului de presa al Vaticanului, Sfantul Parinte a configurat statutul, necesitatea crestinismului in spatiul public. A construit nu neaparat o alta viziune asupra valorilor crestine ci a reusit, admirabil, sa le descopere privirilor membrilor altor religii, liber- cugetatorilor, scepticilor, agnosticilor sau nihilistilor ca valori perene, universale si unice.
Miracolul fundamental al papei Woityla a fost relevarea afinitatilor intr-o lume in care variile forme ale relativismului au impus individualismul ca refugiu si stil ideal de existenta. Instrumentul acestei substantiale transformari a fost dialogul, spargerea falselor principii ale regimurilor apasate de constiinta perfectiunii lor prin adresare directa, mustrari subtile, sfaturi, apeluri si expresiile adancii compasiuni.
Existenta sa constituie pilda a firescului miracolului. A calitatii sale de expresie a iubirii de Dumnezeu (si implicit de semeni) a slujirii si a jertfirii.
Sfintenia Sfantului Parinte este probata tocmai de lipsa pitorescului, a senzationalului sau a experientelor flamboaiante.
Caci, o fugara parcurgere a vietilor sfintilor conduce la fireasca concluzie: sfintenia este rodul slujirii.
Poporul este cel care simte mai bine ca oricine sfinţenia unui om şi acest fapt ni-l demonstrează multe din biografiile sfinţilor. Ar fi suficient să amintesc aici despre Sf. Francisc d`Assisi, Sf. Anton de Padova, Sf. Ioana d`Arc, Sf. Vincenţiu de Paul etc. etc. Şi iată că poporul confirmă ceea ce era clar – Papa Ioan Paul al II-lea a fost un sfânt, va fi un sfânt. Chiar dacă încă mai continuă procesul lui de beatificare (cred că este o pură formalitate) creştinii îl comemorează ca pe un sfânt, i se rog, îi cer mijlocirea. Ce altceva mai trebuie?