Observaţii ale Papei privind procesele de beatificare şi canonizare

27.04.2006, Vatican (Catholica) - Într-un mesaj adresat Cardinalului José Saraiva Martins, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Papa Benedict al XVI-lea se opreşte asupra procedurilor urmate de această Congregaţie a Vaticanului pentru a ajunge la proclamarea unui nou sfânt, informează Radio Vatican. Cauzele trebuie să fie instruite şi studiate „cu cea mai mare grijă”, spune Papa, pentru ca faima de sfinţenie, semnele extraordinare care au însoţit-o sau, când este cazul, acceptarea martirajului să dea dovadă despre desăvârşirea evanghelică a candidatului la cinstea altarelor.

Comemorarea sfinţilor a fost ţinută întotdeauna „la mare cinste” de către Biserică, încă de la începuturile ei. Din acest motiv, în decursul secolelor s-a dezvoltat „o atenţie tot mai vigilentă faţă de procedurile care conduc servitorii lui Dumnezeu la cinstea altarelor”. Este premisa din care Papa Benedict al XVI-lea face să decurgă propriile observaţii privind totalitatea actelor şi formelor îndeplinite de Congregaţie. În mesajul său, Papa examinează cele trei teme aflate în centrul actualei adunări plenare a acesteia, dintre care prima se referă la Instrucţiunea elaborată de Congregaţia însăşi privind desfăşurarea aşa-numitei „faze diecezane” a unui proces ce urmăreşte recunoaşterea sfinţeniei. Amintind „diferenţa substanţială dintre beatificare şi canonizare” şi propria voinţă de a implica „în mod vizibil Bisericile particulare” în riturile pentru proclamarea noilor Fericiţi, Sfântul Părinte afirmă că încă de la cercetarea la nivel diecezan „cauzele trebuie instruite şi studiate cu cea mai mare grijă, căutând cu toată sârguinţa adevărul istoric prin martori şi documente, potrivit spiritului Constituţiei apostolice din 1983 prin care Papa Ioan Paul al II-lea a reformat aceste proceduri”.

Fără îndoială, scrie Sfântul Părinte, episcopii au datoria să evalueze dacă respectivii candidaţi la cinstea altarelor „se bucură realmente de o solidă şi răspândită faimă de sfinţenie şi de minuni sau de martiraj”. Din contră, obiectează Pontiful, „este clar că nu se va putea începe o cauză de beatificare şi canonizare dacă lipseşte o justificată faimă de sfinţenie, chiar dacă ne aflăm în prezenţa unor persoane care s-au distins prin coerenţă evanghelică şi prin fapte meritorii deosebite, pe plan bisericesc şi social. Şi în ceea ce priveşte miracolul – a doua temă de discuţie în cadrul plenarei – Papa Benedict al XVI-lea doreşte ca subiectul să fie aprofundat „în lumina tradiţiei Bisericii, a teologiei actuale şi a celor mare credibile cuceriri ale ştiinţei”. Bineînţeles, că – odată dovedită existenţa unui „miracol fizic” şi nu doar „moral”, teologia are „cuvântul decisiv”.

În privinţa martirajului, Papa cere să se adopte un unghi de evaluare mai aprofundat. „Dacă motivul care îndeamnă la martiriu rămâne neschimbat, având în Cristos izvorul şi modelul, s-au schimbat totuşi contextele culturale ale martiriului şi strategiile persecuţiei, „care tot mai puţin caută să evidenţieze în mod explicit aversiunea faţă de credinţa creştină sau faţă de un comportament ce are legătură cu virtuţile creştine, dar simulează diferite raţiuni, de exemplu de natură politică sau socială”. Aşadar, continuă Pontiful, „e necesar a găsi dovezi de necombătut privind disponibilitatea la martiriu ca vărsare a sângelui şi acceptarea lui din partea victimei, dar este tot atât de necesar să reiasă direct sau indirect, deşi cu certitudine morală, odium fidei – ura împotriva credinţei din partea persecutorului. Dacă lipseşte acest element, nu se va avea un adevărat martiriu potrivit doctrinei teologice şi juridice perene a Bisericii. Papa Benedict încheie prin reafirmarea unui principiu sancţionat de actuala disciplină, adică acela care prevede „în lumina doctrinei asupra colegialităţii propuse de Conciliul Vatican II”, oportunitatea ca episcopii interesaţi într-un proces de canonizare „să fie asociaţi mai mult Sediului Apostolic în tratarea Cauzelor Sfinţilor”.