O capelă de Adoraţie Euharistică perpetuă la Timişoara
26.10.2006, Timişoara (Catholica) - În lume funcţionează peste două mii de capele de Adoraţie Perpetuă. De luna trecută una funcţionează şi la Timişoara, aflăm dintr-un material primit la redacţie, semnat de dna Gerda Chişărău. Capela funcţionează în parohia greco-catolică Sf. Regină a Păcii şi a Unităţii, în urma vizitei de trei luni făcute de părintele misionar argentinian Justo Lofeudo, venit special pentru a pune bazele Adoraţiei Euharistice Perpetue (AEP).
Pr. Lofeudo aparţine „Societăţii Doamnei noastre a Preasfântului Sacrament”, cu sediul în Houston, SUA, a cărei carismă este răspândirea acestei slujiri în Biserică. Lumea a răspuns cu generozitate invitaţiei de a se înscrie fiecare pentru o oră de adoraţie pe săptămână, aflăm din corespondenţă, nu doar romano-catolici şi greco-catolici, ci şi ortodocşi. Dna Gerda Chişărău explică funcţionarea AEP: „Metoda de întemeiere este simplă: trebuie un ciclu de predici despre importanţa Adoraţiei Euharistice şi apoi organizarea unei echipe de coordonatori care va urmări în permanenţă acoperirea orelor. Coordonatorii sunt în număr de 29, distribuiţi pe intervale orare şi pe ore, având astfel atribuţiile împărţite. Desigur că se cere un spirit de sacrificiu şi chiar un efort financiar din cauza telefoanelor care trebuie date. În cele din urmă fiecare adorator este solicitat să-şi găsească propriul înlocuitor atunci când nu poate veni la ora sa sfântă. Însă Dumnezeu nu se lasă întrecut în generozitate şi aduce roade multe şi nesperate.”
În predica din ziua inaugurării capelei, pr. Lofeudo a subliniat importanţa ascultării lui Cristos, care solicită tăcere. „În capelă se învaţă rugăciunea”, a afirmat el, se învaţă cum să „mijlocim pentru alţii, (să) aruncăm mrejele în marea umanităţii pentru ca cei îndepărtaţi de Dumnezeu să poată fi salvaţi de către El. Când facem ceea ce vrea Domnul, atunci o să ne dăm seama că El face miracole.” Evocând episodul pescuirii miraculoase, în urma căreia prada a fost atât de bogată încât rupea năvoadele, misionarul argentinian a spus: „Aş putea să mă hazardez cu analogia care încearcă să spună că vor fi atâtea roade ale AEP, că vor fi atât de supraabundente încât vor umple şi cealaltă barcă. Vreau să spun că vor fi roade pentru toţi, pentru ambele bărci, pentru ambele Biserici: Catolică şi Ortodoxă!”
La finalul corespondenţei, dna Chişărău aminteşte „intenţiile permanente ale acestei capele de Adoraţie Perpetuă: unitatea Bisericilor Catolică şi Ortodoxă; apărarea vieţii din momentul concepţiei până la sfârşitul ei natural; pacea în familii şi în lume”.

În trecere prin Timişoara, într-o seară, am coborât scările către sala de la subsol, unde ştiam că se află capela pentru adoraţie perpetuă.
Deja de la intrare, m-a surprins panoul de peste 2m, plin de bileţele cu numele responsabililor de „ore„. Deci acţiunea a fost preluată în mod ferm de întreaga comunitate. Pe rând, coborau persoane pe scările relativ abrupte.
Când am deschis uşa am simţit ceva inexprimabil, un fel de senzaţie: „Aici e Cristos! „. Un fel de soliditate. Nu o linişte, ci o prezenţă puternică. Nu o pot descrie nici prin acorduri de orgă, nici prin tăcerea de la adoraţiile obişnuite.
Aş ruga pe editorul de la Catholica să ataşeze cumva şi una sau mai multe din pozele pe care i le trimit. Capela de adoraţie este într-o penumbră care lasă în lumină ostia consacrată.