Roma şi Constantinopol, Petru şi Andrei – asemănări şi diferenţe

30.11.2006, Istanbul (Catholica) - În această dimineaţă, Papa Benedict al XVI-lea a participat la Divina Liturghie celebrată în biserica patriarhală Sf. Gheorghe a Patriarhiei ecumenice, care îşi celebrează astăzi patronul, Sfântul Andrei. La sosirea la biserică, Papa a fost salutat de Patriarhul ecumenic Bartolomeu I. La finalul Liturghiei, Patriarhul a rostit un discurs, urmat de un discurs al Sfântului Părinte.

„Astăzi, în această biserică patriarhală a Sf. Gheorghe”, şi-a început Papa discursul în limba engleză, „avem ocazia să experimentăm încă o dată comuniunea şi chemarea celor doi fraţi, Simon Petru şi Andrei, în întâlnirea dintre Succesorul lui Petru şi al fratelui său în slujirea episcopală, capul acestei Biserici tradiţionale fondate de Apostolul Andrei. Întâlnirea noastră fraternă subliniază relaţia specială care uneşte Bisericile Romei şi Constantinopolului ca Biserici Surori. Cu inima plină de bucurie îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a dat o nouă vitalitate relaţiilor care s-au dezvoltat începând cu memorabila întâlnire din decembrie 1964”, a spus Sfântul Părinte. Ulterior, „în ajunul sesiunii finale a Conciliului Vatican II, venerabilii noştri predecesori au făcut un nou, unic şi de neuitat pas în Biserica patriarhală Sf. Gheorghe şi respectiv în Bazilica Sf. Petru din Vatican: au şters din memoria Bisericii tragicele excomunicări din 1054. În acest mod ei au confirmat o schimbare decisivă în relaţiile dintre noi.”

„În acelaşi spirit, prezenţa mea astăzi aici urmăreşte să reînnoiască angajamentul nostru pentru înaintarea pe drumul spre refacerea – prin harul lui Dumnezeu – a deplinei comuniuni dintre Biserica Romei şi Biserica Constantinopolului”, a continuat Papa. „Vă pot asigura că Biserica Catolică este dispusă să facă tot ce este posibil pentru a depăşi obstacolele şi pentru a căuta, împreună cu fraţii noştri ortodocşi, mijloace tot mai eficiente de cooperare pastorală în vederea acestui scop.” Isus, a afirmat apoi Pontiful, a dat Apostolilor Petru şi Paul „misiunea de a face discipoli din toate naţiunile, botezându-i şi proclamându-le învăţătura Sa”. Astăzi, această misiune „este mai urgentă şi imperioasă”, deoarece „priveşte nu doar spre acele culturi care au fost atinse doar marginal de mesajul evanghelic, ci şi spre culturile străvechi europene, adânc înrădăcinate în tradiţia creştină. Procesul secularizării a slăbit respectarea acestei tradiţii; într-adevăr, este pusă în discuţie şi chiar respinsă. În faţa acestei realităţi, suntem chemaţi, împreună cu toate celelalte comunităţi creştine, să înnoim conştiinţa Europei cu privire la rădăcinile, tradiţiile şi valorile ei creştine, dându-le o nouă vitalitate. Eforturile noastre de a construi relaţii mai strânse între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe sunt parte a acestei sarcini misionare. Diviziunile care există între creştini sunt un scandal pentru lume şi un obstacol în calea proclamării Evangheliei.”

Sfântul Părinte a vorbit apoi de misiunile avute de Petru şi Andrei: similare dar nu identice. „Simon Petru şi Andrei au fost chemaţi împreună să fie pescari de oameni. Aceeaşi sarcină, însă, a luat o formă diferită pentru fiecare dintre fraţi. Simon, în ciuda slăbiciunii sale umane, a fost numit `Petru`, `piatra` pe care urma să fie zidită Biserica; lui în particular i-au fost încredinţate cheile Împărăţiei cerurilor. Călătoria sa avea să îl ducă de la Ierusalim la Antiohia şi de la Antiohia la Roma, pentru ca în acel oraş să poată exercita o responsabilitate universală.” În schimb „Andrei, fratele lui Simon Petru, a primit o altă sarcină de la Domnul, una pe care o sugerează chiar numele lui. Ca unul care vorbea limba greacă, el a devenit – alături de Filip – Apostolul întâlnirii cu grecii care au venit la Isus. Tradiţia ne spune că el a fost misionar nu doar în Asia Mică şi în teritoriile din sudul Mării Negre, adică tocmai în această regiune, ci şi în Grecia, unde a fost suferit martiriul. Apostolul Andrei reprezintă, aşadar, întâlnirea dintre creştinismul primar şi cultura greacă. Această întâlnire, în particular în Asia Mică, a devenit posibilă datorită în special marilor Părinţi capadocieni, care au îmbogăţit liturgia, teologia şi spiritualitatea Bisericilor din Răsărit şi Apus deopotrivă. Mesajul creştin, asemenea bobului de grâu, a căzut în acest pământ şi a adus rod bogat. Trebuie să fim profund recunoscători pentru moştenirea care a rezultat din întâlnirea rodnică între mesajul creştin şi cultura elenă.”

La sfârşitul celebrării liturgice, Papa şi Patriarhul ecumenic au dat împreună binecuvântarea finală. Discursul integral al Papei poate fi citit în traducere în secţiunea Documente a sitului Catholica.ro.