Ecumenismul este un urcuş treptat

24.01.2007, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea afirmă că ecumenismul este un proces lent, dar cunoaşte momente în care putem „respira aerul foarte pur al deplinei comuniuni”. Sfântul Părinte a explicat aceasta astăzi, în audienţa generală celebrată în Aula Paul al VI-lea. Discursul său a fost dedicat Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care se va încheia joi cu celebrarea ecumenică a vesperelor în Bazilica San Paolo fuori le mura.

„Ecumenism este un proces lent, un urcuş treptat, aşa cum sunt toate călătoriile de pocăinţă”, a afirmat Papa. „Este însă o călătorie care, după dificultăţile iniţiale, şi chiar şi în ele, include şi momente de mare bucurie, pauze reconfortante, ce permit să respirăm aerul foarte pur al deplinei comuniuni.” Amintind tema aleasă pentru SRUC 2007 – „El îi face pe surzi să audă şi pe muţi să vorbească” – Pontiful a adăugat: „Am putea să repetăm aceste cuvinte, care exprimă mirarea poporului martor la vindecarea omului care nu putea auzi şi vorbi, atunci când vedem minunata înflorire a angajamentului pentru refacerea unităţii creştine.”

Papa Benedict a spus: „Privind în spate la călătoria ultimilor 40 de ani, ne minunăm cum Domnul ne-a trezit din letargia auto-suficienţei şi indiferenţei; cum ne face să putem mai mult să `ne ascultăm unii pe alţii` şi nu doar să ne `auzim pe noi înşine`; cum ne-a dezlegat limbile pentru ca rugăciunea pe care o ridicăm către El să aibă mai mare forţă de convingere în lume. Da, este adevărat, Domnul mi-a dat multe haruri şi, în lumina Duhului, a iluminat multe mărturii. Ele au demonstrat că orice poate să fie obţinut prin rugăciune, atunci când suntem capabili să ascultăm cu încredere şi umilinţă porunca divină a iubirii şi să aderă la dorinţa lui Cristos de unitate între toţi discipolii Săi.”

Citând din decretul conciliar „Unitatis Redintegratio”, Papa a adăugat: „Înfăptuirea unirii priveşte întreaga Biserică, credincioşi şi păstori de asemenea. Această îndatorire se extinde asupra oricui, după talantul lui, exercitat fie în viaţa creştină de zi cu zi, fie în cercetarea teologică şi istorică.” Sfântul Părinte a vorbit în primul rând despre datoria de a ne ruga: „Rugându-se în particular şi împreună, creştinii devin mai conştienţi de starea lor de fraţi, chiar dacă sunt încă despărţiţi; şi rugându-ne, învăţăm să îl ascultăm mai bine pe Domnul, putând să găsim drumul spre unitate doar ascultându-l pe Domnul şi urmându-i glasul.”

Episcopul Romei a continuat: „Ecumenismul este cu siguranţă un proces lent, uneori poate chiar descurajator atunci când cădem în tentaţia de a `auzi` în loc să `ascultăm`, de a spune jumătăţi de adevăruri în loc să avem curajul să le proclamăm. Nu este uşor să ieşi din `surzenia confortabilă`, ca şi cum Evanghelia nu ar avea capacitatea de a reînflori, reafirmându-se ca plămadă providenţială a convertirii şi reînnoirii spirituale a fiecăruia dintre noi. Căutarea unităţii creştine se realizează la nivele diferite şi în nenumărate circumstanţe: în parohii, în spitale, în contactele dintre oameni, în colaborarea dintre comunităţile locale din toate părţile lumii şi în special în zonele unde a face un gest de bunăvoinţă în favoarea fratelui necesită un mare efort şi de asemenea o purificare a memorie.”