Exerciţiile spirituale sunt necesare pentru reînnoirea vocaţiei
14.02.2008, Vatican (Catholica) - Într-un interviu pentru cotidianul Vaticanului, L`Osservatore Romano, Cardinalul Albert Vanhoye, fost secretar al Comisiei Biblice Pontificale, ales de Papa Benedict al XVI-lea pentru a conduce exerciţiile spirituale din Post pentru Curia Romană din acest an, a declarat că exerciţiile spirituale sunt necesare pentru reînnoirea propriei vocaţii creştine. „Solitudinea fiecărei reculegeri este necesară pentru aprofundare personală. A te găsi singur înaintea prezenţei lui Dumnezeu facilitează reflecţia profundă. În singurătate omul devine conştient de propriile lui aspiraţii intime, de slăbiciunile şi de posibilitatea de a fi în acord cu Dumnezeu”, a explicat Cardinalul.
El a arătat că o temă centrală a exerciţiilor spirituale pentru Postul mare o va constitui „cel mai uimitor aspect al lui Isus: Fiul lui Dumnezeu care a devenit fratele păcătoşilor, fără, bineînţeles, nici cea mai mică participare la păcat. Cu toate acestea, El a acceptat condiţia adusă de păcatul uman. Nu a dorit pentru Sine o existenţă separată de a muritorilor de rând, ci, dimpotrivă, a căutat o existenţă umilă”. Cardinalul iezuit a subliniat faptul că Isus Cristos este Marele Preot deoarece „a transformat condamnarea la moarte în ocazia cele mai mari supuneri faţă de Tatăl şi a celei mai mari solidarităţi cu omenirea. Acestea sunt cele două dimensiuni ale jertfei lui Cristos, care corespund celor două dimensiuni ale Crucii”.
Cardinalul Vanhoye a dezvăluit că şi-a bazat întreaga reculegere pe Scrisoarea către Evrei, „singura carte din Biblie care vorbeşte în mod specific despre preoţia lui Cristos”. El a explicat că aplicat lui Cristos, titlul de „Mare Preot” indică împlinirea perfectă a conceptului de preot în Cristos. El este mijlocitorul perfect între Dumnezeu şi noi. El ne duce în comuniunea lui cu Tatăl”. Expertul biblic a concluzionat arătând că exerciţiile spirituale sunt o „practică pe care fiecare comunitate creştină trebuie să o experimenteze” pentru a ne aduce înapoi în contact cu Domnul. Scopul lor este de a insufla o atitudine de disponibilitate şi de a arunca lumină asupra drumului pe care trebuie să mergem. Mulţumită acestei mai intense perioade de contact cu Domnul, persoana îşi găseşte mai uşor calea şi o vede pe aceea pe care trebuie să abandoneze”.
