Papa îndeamnă la mai multă adoraţie euharistică
08.05.2008, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a îndemnat la promovarea iubirii faţă de Euharistie, pentru ca să existe mai mulţi adoratori ai Preasfântului Sacrament, când le-a salutat, la sfârşitul audienţei generale de miercuri, 7 mai 2008, pe călugăriţele din Ordinul Surorilor Adoraţiei Perpetue a Preasfântului Sacrament, aflate în Roma pentru beatificarea fondatoarei lor. Maria Maddalena dell`Incarnazione (născută Caterina Sordini) a fost beatificată sâmbătă, 3 mai, în Bazilica San Giovanni in Laterano.
S-a născut în 1770 şi a murit în 1824. Ordinul ei a fost recunoscut de Sfântul Scaun în 1818, şi acum există comunităţi de surori în întreaga lume. Adresând călugăriţelor un salut special – aşa cum a făcut-o duminică, după rugăciunea Regina Caeli -, Papa a spus: „Încurajez promovarea crescândă a iubirii pentru Euharistie pentru ca, alături de fiecare dintre mănăstirile ordinului, să înflorească grupuri de `adoratori`. În acest fel, se va împlini dorinţa iubitei voastre fondatoare, căreia îi plăcea să repete: `Fie ca Isus să fie cunoscut, iubit şi adorat de toţi, şi să primească în fiecare moment recunoştinţa în Preasfântul Sacrament`”.
În cadrul ceremoniei de beatificare, Cardinalul Jose Saraiva Martins a spus că Fericita Maria Maddalena îi invită pe creştini „la un angajament maxim de a se comporta întotdeauna şi în tot locul ca şi credincioşi […] pentru a aduce în interiorul nostru şi în lume Împărăţia lui Dumnezeu, care este împărăţia păcii, a dreptăţii, a sfinţeniei şi a iubirii”. Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor a spus că fondatoarea italiancă „credea cu fermitate în cuvintele lui Isus” şi a oferit „o mărturie de credinţă în prezenţa Fiului lui Dumnezeu în viaţa Bisericii, centrată pe Euharistie”.
„Fascinată de misterul euharistic”, a continuat el, „misiunea ei – primită de la Domnul însuşi – a fost aceea de a propune întregii Biserici experienţa unei adoraţii `perpetue`. Aşa cum Isus rămâne în sacrament şi după celebrarea [euharistică], este necesar să stăm cu El, [într-o] adoraţie prelungită în timp”. Potrivit Cardinalului, mărturia noii fericite este un impuls „pentru a nu ne pierde niciodată convingerea cu privire la importanţa fundamentală şi de neînlocuit a rugăciunii, şi mai presus de toate, pentru recunoaşterea Euharistiei în rolul ei ca izvor şi culme a vieţilor noastre de credinţă”.
