Papa a vizitat Institutul Franţei
13.09.2008, Paris (Catholica) - La 9AM în această dimineaţă, Papa a sosit la Institutul Franţei, o instituţie fondată în 1795 care include cinci Academii separate: Academia Franceză, Academia de Ştiinţe Umaniste, Academia de Ştiinţe, Academia de Arte Frumoase şi Academia de Ştiinţe Morale şi Politică. Institutul este format din figuri proeminente din toate ariile cunoaşterii umane. În 1992, Cardinalul Joseph Ratzinger, prefect al Congregaţiei pentru Doctrinei Credinţei, a devenit membru asociat al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politică, succedându-i lui Andrei Sakharov, decedat în 1989, laureat al Premiului Nobel. La sosire, Papa Benedict al XVI-lea a fost salutat de Gabriel de Broglie, cancelar al Institutului Franţei, şi de Helene Carrere d`Encausse, secretar permanent al Academiei Franceze, care l-au însoţit în aula Cupolei unde membrii celor cinci Academii se aflau reuniţi. După ce a dezvelit o placă comemorativă a vizitei sale, Papa Benedict a rostit următorul scurt discurs (iar după întâlnire a mers cu papamobilul pe Esplanada Invalizilor, pentru a celebra Liturghia):
Domnule cancelar,
dragi secretari permanenţi ai celor cinci Academii,
dragi Cardinali,
dragi fraţi întru episcopat şi preoţie,
dragi prieteni din Academii, doamnelor şi domnilor,
Pentru mine este o mare onoare să fiu primit în această dimineaţă sub Cupola Institutului. Vă mulţumesc pentru gesturile copleşitoare de amabilitate cu care m-aţi întâmpinat şi pentru medalia pe care mi-aţi dat-o în dar. Nu am putut să vin în Paris fără să vă salut personal. Sunt bucuros să am această ocazie pentru a sublinia profundele mele legături cu cultura franceză, pentru care am o mare admiraţie. În itinerariul meu intelectual, contactul cu cultura franceză a fost de o importanţă specială. De aceea profit de această ocazie să îmi exprim recunoştinţa faţă de această cultură, atât personal cât şi ca succesor al lui Petru. Placa pe care tocmai am dezvelit-o va conserva amintirea întâlnirii noastre.
După cum pe bună dreptate afirma Rabelais în vremea sa: „Ştiinţa fără conştiinţă aduce doar ruină sufletului!” (Pantagruel, nr. 8). Fără îndoială pentru a contribui la evitarea riscului unei astfel de dihotomii, la sfârşitul lunii ianuarie a anului trecut, pentru prima oară în trei secole şi jumătate, două Academii ale Institutului, două Academii Pontificale şi Institutul Catolic din Paris au organizat un colocviu comun despre identitatea schimbătoare a individului. Iniţiativa ar putea fi dusă mai departe, pentru a explora împreună nenumăratele oportunităţi de cercetare în ştiinţele umane şi experimentale. Această dorinţă este însoţită de rugăciunile mele către Domnul pentru voi, pentru cei dragi vouă şi pentru toţi membrii Academiilor, precum şi pentru echipa Institutului Franţei. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi!
