Ion Agârbiceanu: preot, scriitor, academician, parlamentar (II)

06.11.2008, Cluj (Catholica) - Profesoara Cornelia Frişan a predat mulţi ani tinerelor generaţii limba latină şi română. După pensionare nu s-a retras ci dimpotrivă a devenit mai implicată în viaţa Bisericii Greco-Catolice, în special prin funcţia dânsei de conducere a Departamentului de Învăţământ-Cultură al AGRU Naţional. În ultimii ani a fost invitată în mai multe centre ale Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi pentru a vorbi despre figura pr. Ion Agârbiceanu. În luna, octombrie, în cadrul Zilelor Acţiunii Catolice, a repetat iniţiativa unei seri dedicate acestei personalităţi, în capela Sf. Iosif din centrul Clujului. Cu acea ocazie ne-a acordat un interviu, publicat iniţial în revista electronică Lumea Catholica. Ieri a fost difuzată prima parte a interviului: astăzi a doua şi ultima.

– Ştim că de multă vreme căutaţi să îi popularizaţi opera, atât prin retipărirea unor lucrări cât şi prin conferinţe pe care le-aţi ţinut în diverse colţuri de ţară pentru a-i evoca persoana. Toate acestea în structura AGRU (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi). – ASTRA şi AGRU sunt două momente importante ale biografiei lui Agârbiceanu, definitorii pentru felul exemplar în care el şi-a valorificat talanţii care i-au consacrat cognomenul de părinte – scriitor. A fost secretar al Astrei şi redactor al revistei asociaţiei, Transilvania, revistă lunară de cultură, dar despre această asociaţie, reactivată astăzi, se ştie mai mult. Mai puţin se ştie despre AGRU, Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, asociaţie a laicilor greco-catolici, în spiritul inculturat al Acţiunii Catolice, al cărei membru fondator şi părinte spiritual a fost Ion Agârbiceanu din 1929, de la întemeiere, până în 1948, la desfiinţare, prin actul de dizolvare a BRU.

Iată cum prezintă Ion Agârbiceanu AGRU la începuturile sale: „Bun, luminat şi creştinesc gând au avut Arhiereii noştri când au primit să stea în fruntea unei tovărăşii, a unei asociaţii a mirenilor români uniţi din toate diecezele provinciei mitropolitane ale Bisericii române unite cu Roma… Îndemnul pentru astfel de tovărăşii ale mirenilor catolici a pornit, în toată lumea,de la învăţătorul cel dintâi al Bisericii, de la Papa de la Roma. El a văzut că luptele ce are de purtat Biserica cea adevărată în toată lumea sunt, din zi în zi, mai grele şi că e nevoie să sară în apărarea ei nu numai preoţii, clericii, ci şi mirenii… Ţinta Agrului… nu este numai apărarea Bisericii, ci şi creşterea şi întărirea credinţei şi a vieţii religioase între membrii săi. Ţinta de căpetenie este deci de a ne forma în aceste societăţi creştini din zi în zi mai buni, mai evlavioşi, mai cinstiţi, mai curaţi, mai drepţi. Să umplem aceste tovărăşii cu viaţă sfântă, creştinească!”

În acest context, Agârbiceanu îşi asumă demersul dificil de reîncreştinare printr-o evanghelizare de masă, mobilizând prestigioase personalităţi ale vremii, într-un admirabil model de colaborare Biserică-laicat. Deschide două linii de acţiune: una de nivel popular, adresată cu prioritate satului, şi una destinată clasei culte. Iniţiază şi conduce un Buletin AGRU, difuzat în mod exemplar, până în sătucul cel mai îndepărtat, dedicat vieţii spirituale, cu articole de interes general din sfera culturii creştine, a educaţiei morale şi cetăţeneşti, precum şi cu semnalarea activităţilor altor asociaţii creştine, e.g. Asociaţia Mariană. Îşi mobilizează colaboratorii în conferinţe itinerante pe teme de interes naţional, e.g. Alexandru Borza Problema copiilor în România.

Pentru linia populară deschide, între anii 1930-1931, seria editorială Biblioteca poporală AGRU cu 10 broşuri, tipărite la Beiuş, cu sprijinul şi binecuvântarea Episcopului martir Valeriu Traian Frenţiu, într-un veritabil program catehetic, pe înţelesul tuturor (Rugăciunea Domnului, Suspinul creştinului, Căile Fericirii, Mântuitorul, Viţa şi mlădiţele, Răul din lume, Două comori, Preacurata, Nicodim, sluga lui Dumnezeu, Teodora, maica cea bună). În aceeaşi intenţie, publică în broşură conferinţele itinerante precum şi textul exerciţiilor spirituale pentru preoţi, dar adresate în mod evident întregii clase culte a României. Se adaugă la aceste scrieri explicit catehetice, în termenii confesiunii greco-catolice, dar fără ostentaţie şi cu un vizibil efort de adresare generală, texte literare implicit creştine, în care se poate regăsi orice creştin.

Regăsim aici modelul Agârbiceanu de adresare generală în ceea ce s-ar putea numi oferta BRU către neam, un dar de apă vie din fântâna darurilor, care n-a secat niciodată, izvorând din credinţa fermă a părintelui scriitor în vocaţia luministă a Bisericii sale: „şi azi, ca şi în trecut, Biserica unită e de cel mai mare folos neamului românesc…” În această speranţă, Agrul de astăzi îşi propune reluarea unei tradiţii prin reeditarea cărţilor părintelui scriitor şi scoaterea lor în lume. Efortul nostru este modest, dar el se doreşte a fi un semnal: Agârbiceanu ar trebui să intre într-un program mai larg de salvare şi de valorificare a marilor valori culturale şi spirituale, fără de care a vorbi despre identitate naţională, branduri, vocaţie europeană, model creştin etc. este o mare ipocrizie.

– Într-o epocă a internetului, când noutatea e căutată cu aviditate, ce interes credeţi că mai prezintă un scriitor din prima parte a secolului XX? Se poate vorbi de o actualitate a sa? – Noutatea la care faceţi referinţă a fost şi va fi mereu căutată, mai ales la vârsta tinereţii, dar atunci când vorbim de general – uman ca subtext referenţial al demersului operei părintelui scriitor, atât cea explicit omiletică precum şi cea literară, de inspiraţie creştină, carenţa de noutate se poate referi la abordarea modernă, la efectele stilistice, la format, şi la limbaj, dar substanţa comunicării şi mesajul sunt nemuritoare: omul, tânăr sau bătrân, în efortul de a se descoperi şi de a se înţelege pe sine şi de a-L găsi pe Dumnezeu, răspunsul la întrebările existenţiale, care bat ca viforul cel de la miază-noapte, dar şi frumuseţea copleşitoare a lumii, nepreţuitul dar al vieţii şi cutremurătoarea taină a iubirii, din care s-a zămislit ordinea naturală cu toate minunăţiile ei şi ordinea supranaturală cu adâncurile ei şi cu frumuseţi neasemănate.

Ce oferă Agârbiceanu omului modern? O invitaţie la frumuseţea lumii, în cântec, în miresme, pădurea şi depărtările, o excelentă reţetă pentru depresii nervoase în iubirea aproapelui, cunoaşterea de sine şi capacitatea de a se învinge pe sine însuşi, descoperirea unicităţii persoanei şi a drumului în viaţă, optimismul luminos al celei de a doua naşteri. Este imposibil să inventariem aici comoara de daruri a literaturii creştine a părintelui scriitor, dar ceea ce mi se pare important de semnalat este forţa argumentului, capacitatea de influenţare a sufletului şi, mai ales, soluţia oferită de fiecare dată, cu iubire şi cu încrederea deplină în bunătatea şi îndurarea divină. Şi aici, Agârbiceanu ne oferă un model, o soluţie pentru cea mai dificilă problemă a timpului nostru: nefericirea unor generaţii care nu pot transmite generaţiei următoare, aşteptate, moştenirea culturală şi spirituală. Agârbiceanu poate recupera şi reuni chiar şi aceste incompatibile generaţii.

Sursa: Lumea Catholica