Episcopii europeni dezbat la Zagreb despre criza economică şi financiară
10.06.2009, Roma (Catholica) - La Zagreb, în Croaţia, s-au întâlnit 34 delegaţi din 21 de Conferinţe Episcopale europene – Episcopi şi responsabili cu problemele sociale din cadrul respectivelor Conferinţe, pentru a discuta despre actuala criză economică şi despre prăbuşirea sistemului financiar internaţional, aflăm de pe situl Radio Vatican. Tema întâlnirii este: „Criza economico-financiară: de-sperare? Experienţe, iniţiative, probleme şi răspunsuri ale Bisericii în Europa”. Lucrările au fost deschise în dimineaţa zilei de marţi, 9 iunie 2009, cu saluturile adresate de Cardinalul Josip Bozanic, Arhiepiscop de Zagreb, şi de Mons. Giampaolo Crepaldi, secretar al Consiliului Pontifical al Dreptăţii şi Păcii.
În deschidere, Episcopul Crepaldi a numit anul 2009 „annus horribilis” pentru finanţe şi pentru economie, „an şi mai rău pentru cei săraci”, adăugând că această urgenţă a determinat Biserica „să abordeze teme cu caracter tehnic în materie”, la fel ca în Nota Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace din noiembrie anul trecut intitulată „Un nou pact financiar internaţional”. S-a dorit să se ofere astfel „un instrument de dialog”, a lămurit Mons. Crepaldi, în scopul de a căuta „soluţii eficiente” pentru finanţarea dezvoltării, în pofida crizei actuale. Dacă finanţările erau deja precare, a avertizat el, acum există riscul ca ele să înceteze de tot.
Toţi ne dăm seama că trăim „mult mai mult decât o criză economică”, o criză „ce necesită o schimbare de rută, dar schimbările de rută comportă mereu mai mult decât simple politici economice”. Criza a demonstrat de fapt că „economia nu se poate conduce singură, fără a fi susţinută de un sistem de valori de referinţă care… nu trebuie să fie la rândul său doar economic”. Dacă acest sistem încetează, „economia nu mai este în măsură să-l reconstruiască”, „nu se salvează de la sine”. Criza este, deci, „ocazie de discernământ şi de o nouă planificare”, ocazie mai presus de toate „pentru a regândi economia ţinând cont de exigenţele celor săraci şi ajungând, în sfârşit, la a-i recunoaşte ca o resursă şi nu ca o povară”.
