Amărăciune şi nedumerire pentru „nu”-ul Europei la crucifixurile din şcoli

1 răspuns

  1. Doru-Mihai spune:

    Am mai vazut asa ceva in copilarie, in anii 40-41, in filmele documentare de atunci: crucile daramate de pe cupolele bisericilor transformate in grajduri, crucifixuri de pe biserici in care se tragea cu tunul, crucifixuri ciuruite de mitraliere, crucifixuri pe care erau recrucificati preoti sau simplii patrioti… Toate acestea nu se petreceau in tari musulmane… nu se petreceau in tari pagane… se petreceau in EUROPA , continent crestin care tolera astfel de nelegiuiri… Si binevoitoare azi la ura bimilenara a neobositelor unelte ale Raului. Vor urma, desigur icoanele… zidurile bisericilor si Cathedralelor deja sunt „in lucru„…
    O nedumerire – care nu a pus probleme Strasbourg-ului – si anume: tinerii Lautsi erau singurii elevi din clasa? Prin sentinta data nu cumva dreptul celorlalti 20-30 de elevi a fost nesocotit, calcat in picioare?
    Daca este vorba de malformatia numita „discriminare pozitiva„ (si negativa pentru majoritatea!), notiune opusa caritatii crestine si filantropiei, atunci la Strasbourg ar trebui sa se constate ca, totusi, in ciuda eforturilor, Raul este inca minoritar – si ca ar fi momentul sa-l discrimineze pozitiv, nu? Ramane de stabilit cum vor fi pedepsiti cei Buni… crucificare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *