Amărăciune şi nedumerire pentru „nu”-ul Europei la crucifixurile din şcoli
04.11.2009, Roma (Catholica) - Conferinţa Episcopală Italiană a primit cu „amărăciune” şi mai ales „nedumerire” sentinţa Tribunalului european pentru Drepturile Omului care a condamnat marţi, 3 noiembrie 2009, Italia pentru faptul de a amplasa crucifixuri în şcoli. Un comunicat de presă emis de Oficiul naţional pentru comunicaţii sociale, la o primă lectură relevă în sentinţă „curentul unei viziuni parţiale şi ideologice”. Cazul a fost ridicat la Curtea de la Strasbourg de către Soile Lautsi, cetăţeană italiancă originară din Finlanda, care în anul 2002 a cerut institutului de stat „Vittorino da Feltre” din Abano Terme, Padova, frecventat de cei doi fii ai săi, să îndepărteze crucifixurile din sălile de clasă.
Potrivit sentinţei de la Strasbourg, guvern italian va trebui să plătească femeii daune morale în valoare de 5.000 euro. Sentinţa este prima în materie de expunere a simbolurilor religioase în sălile de clasă. Tribunalul consideră că prezenţa crucifixului în clase constituie o violare a „libertăţii religioase a elevilor”. Potrivit comunicatului CEI, această decizie „trezeşte amărăciune şi nu puţină nedumerire”. „Este ignorată sau neglijată semnificaţia multiplă a crucifixului, care nu este doar simbol religios ci şi semn cultural. Nu se ţine cont de faptul că, în realitate, în experienţa italiană expunerea crucifixului în locuri publice este în concordanţă cu recunoaşterea principiilor catolicismului ca `parte a patrimoniului istoric al poporului italian`, lucru reafirmat de Concordatul din 1984”.
„În acest mod, se riscă să se separe artificial identitatea naţională de matricele ei spirituale şi culturale, ceea ce nu constituie cu siguranţă o expresie a laicităţii, ci degenerarea ei în laicism, ostilitate faţă de orice formă de relevanţă politică şi culturală a religiei; faţă de prezenţa, în particular, a oricărui simbol religios în instituţiile publice”, subliniază textul. La rândul său, Giuseppe Dalla Torre, rector al Universităţii Libere Maria SS. Assunta (LUMSA) din Roma, a declarat pentru serviciul informativ al CEI, SIR, că argumentaţia Tribunalului reprezintă un „raţionament viciat privind supoziţia că crucifixul poate constrânge la o mărturisire de credinţă, în timp ce el este un simbol pasiv, adică nu constrânge în conştiinţă pe nimeni”.
„Înainte de a fi un simbol religios, explică Dalla Torre, crucifixul exprimă cultura şi identitatea noastră. Avem nevoie de elemente care ajută la menţinerea coeziunii societăţii în jurul valorilor tradiţionale pe care a fost fondată”. Acesta „este de altfel raţionamentul care a dus la numeroase decizii ale judecătorilor italieni… Dacă crucifixul nu ar fi fost înainte de toate un simbol cultural – şi în concluzie necoercitiv pentru unii – ar fi trebuit să scoatem toate crucile prezente pe străzile şi în pieţele noastre, şi acest lucru ar fi cu adevărat ridicol”. Potrivit declaraţiei judecătorului Nicola Lettieri, care apără Italia înaintea Curţii de la Strasbourg, guvernul italian va înainta un recurs la sentinţa emisă de Tribunalul european pentru Drepturile Omului.

Am mai vazut asa ceva in copilarie, in anii 40-41, in filmele documentare de atunci: crucile daramate de pe cupolele bisericilor transformate in grajduri, crucifixuri de pe biserici in care se tragea cu tunul, crucifixuri ciuruite de mitraliere, crucifixuri pe care erau recrucificati preoti sau simplii patrioti… Toate acestea nu se petreceau in tari musulmane… nu se petreceau in tari pagane… se petreceau in EUROPA , continent crestin care tolera astfel de nelegiuiri… Si binevoitoare azi la ura bimilenara a neobositelor unelte ale Raului. Vor urma, desigur icoanele… zidurile bisericilor si Cathedralelor deja sunt „in lucru„…
O nedumerire – care nu a pus probleme Strasbourg-ului – si anume: tinerii Lautsi erau singurii elevi din clasa? Prin sentinta data nu cumva dreptul celorlalti 20-30 de elevi a fost nesocotit, calcat in picioare?
Daca este vorba de malformatia numita „discriminare pozitiva„ (si negativa pentru majoritatea!), notiune opusa caritatii crestine si filantropiei, atunci la Strasbourg ar trebui sa se constate ca, totusi, in ciuda eforturilor, Raul este inca minoritar – si ca ar fi momentul sa-l discrimineze pozitiv, nu? Ramane de stabilit cum vor fi pedepsiti cei Buni… crucificare?