Ziua Învierii ne cheamă la curaj, la dăruire
31.03.2010, Iaşi (Catholica) - „Ziua Domnului, ziua învierii, ziua creştinilor este ziua noastră. Tocmai de aceea e numită ziua Domnului, căci în această zi Domnul s-a înălţat glorios la Tatăl. Dacă păgânii o numesc ziua soarelui, o mărturisim şi noi cu bucurie: căci astăzi a răsărit lumina lumii, astăzi a apărut soarele dreptăţii, ale cărui raze aduc mântuirea”. Cu acest citat dintr-o predică a Sfântului Ieronim îşi începe Pastorala de Paşti din acest an PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi.
„Paştele, ne spune Catehismul Bisericii Catolice, nu este pur şi simplu o sărbătoare printre altele. Este ‘sărbătoarea sărbătorilor’, solemnitatea solemnităţilor, aşa cum Euharistia este sacramentul sacramentelor. Sfântul Atanasie îl numeşte Duminica Mare, după cum în Orient, Săptămâna Sfântă este numită Săptămâna Mare… Când celebrăm Paştele şi cântăm biruinţa învierii, devenim beneficiarii fericiţi ai victoriei Domnului vieţii asupra morţii şi ne transformăm în vestitorii triumfului iubirii sale pentru lume, o pecete de iubire definitivă a lui Dumnezeu”.
Adresându-se în mod special preoţilor Diecezei sale, PS Petru continuă: „În Săptămâna Sfântă am fost chemaţi să participăm la Cina cea de Taină şi să ne reamintim că am fost aleşi de Cristos, cel care ca şi pe apostoli ne-a făcut părtaşi de sfânta sa preoţie, voind ca prin noi şi prin slujirea noastră să ajungă la toţi oamenii cu iubirea şi cu toate darurile sale. Ne-a ales să fim şi noi martorii sacrificiului său pe cruce în Vinerea Mare, să-l însoţim în mormânt şi apoi cu sfinţii apostoli Petru şi Ioan, cu ceilalţi apostoli şi ucenici, precum şi cu femeile sfinte să vestim tuturor oamenilor marea biruinţă şi marele har al Învierii că el nu e mort, ci este mereu viu în mijlocul nostru. El ne-a ales şi ne-a chemat să-l facem prezent în lumea tot mai zbuciumată şi dezorientată a zilelor noastre”.
De asemenea, le aminteşte în continuare persoanelor consacrate şi credincioşilor săi că ziua Învierii este „ziua care ne cheamă la curaj, la dăruire, căci cel care a înviat a făcut-o pentru noi şi pentru a noastră înviere. Istoria vieţii noastre este o istorie a iubirii lui Dumnezeu care ni s-a descoperit şi a pus pecetea şi iscălitura sa pe fiecare dintre noi, chemându-ne pe toţi: episcopi, preoţi şi laici să-l întâlnim, să-l descoperim şi să-l oferim şi fraţilor noştri. Este important să nu uităm că nu mai poate fi altcineva care să iubească lumea şi să se dăruiască pentru ea cum a făcut-o el, Dumnezeu om, care a intrat în lume ca să o înalţe. El este cel în care credem, care, înviind din morţi, nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui”.
