Întreaga noastră viaţă să devină o trăire pascală continuă
31.03.2010, Baia Mare (Catholica) - Pornind de la întrebarea pe care îngerul o adresează femeilor mironosiţe în dimineaţa Paştilor, „De ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi?”, PS Ioan Şişeştean, Episcop greco-catolic de Maramureş, arată în pastorala sa de Paşti din acest an că „Vestea cea mare, pe care îngerul a împărtăşit-o femeilor ce dis-de-dimineaţă au venit la mormântul Domnului, veste pe care femeile au dus-o ‘apostolilor şi lui Petru’ (Marcu 16,7), este marea bucurie izvorâtă din mormântul Învierii. Este bucuria ce ne conduce la celebrarea euharistică a morţii şi învierii Domnului”.
„Învierea lui Cristos este acel eveniment din istoria omenirii, care, mai mult decât oricare altul, a marcat şi schimbat întregul ei curs şi întreaga viziune a omului asupra viitorului său”. Învierea „este fundamentul credinţei noastre, fără de care nu ne putem mântui. Învierea lui Cristos este darul făcut de Dumnezeu omenirii, garanţie a învierii noastre. În felul acesta, viaţa noastră capătă un adevărat sens, o destinaţie precisă, o raţiune. Prin viaţa şi moartea sa, Isus ne arată calea pe care trebuie s-o urmăm şi noi pentru a putea ajunge la o înviere glorioasă împreună cu El”.
„Cel care trăieşte mereu viaţa în unire cu Cristos, cel mort şi înviat, nu este un călător dezorientat pe acest pământ, nu este solitar, nu trăieşte doar pentru sine. El ştie că odată cu primirea sfintei taine a Botezului, sămânţa propriei sale învieri, trebuie să trăiască şi să moară împreună cu Cristos, pentru a învia împreună cu El. Bucuria Învierii lui Cristos, bucuria Paştilor, nu este o bucurie de moment, o trăire izolată, la care facem referire o dată pe an, cu ocazia sărbătorilor, ci bucuria ce se nutreşte mereu din viaţa trăită moment de moment, după modelul nostru, Isus Cristos. În felul acesta, întreaga noastră viaţă devine o trăire pascală continuă”.
„Fericirea noastră veşnică începe acum, aici pe pământ”, continuă PS Ioan, „cu crucea de care ne bucurăm zi de zi, cu toate problemele vieţii, cu toate eşecurile şi suferinţele, dar oferite lui Dumnezeu ca pe un mare dar primit din partea Lui, spre fericirea noastră. Drumul spre glorie cere dăruire şi sacrificiu. Dacă ucenici n-au înţeles că Isus Cristos trebuia întâi să pătimească şi aşa să intre în glorie (Lc 24,26), noi care celebrăm Paştile trebuie să ştim că suntem ‘moştenitori împreună cu Cristos, dacă şi suferim împreună cu El, ca împreună cu El să ajungem la glorie’ (Rom 8,17)”.
