Dumnezeu cheamă încă bărbaţi la preoţie
30.09.2010, Anchorage (Catholica) - „Uneori trebuie spus ceea ce este evident: Dumnezeu cheamă un număr suficient de bărbaţi să fie preoţi în Biserica Catolică deoarece vă iubeşte, vă iubeşte copiii şi vă iubeşte nepoţii. Iar scopul preotului este de a-i aduce pe oameni la Isus şi de a-l duce pe Isus oamenilor.” Cu aceste cuvinte şi-a început discursul pr. Brett Branner la începutul acestei luni, la Convenţia Internaţională Serra din Anchorage, unde peste 200 de laici catolici din nouă ţări s-au întâlnit pentru a învăţa cum să promoveze mai bine vocaţiile la preoţie şi viaţă consacrată.
Pr. Branner este vice-rectorul Seminarului Muntele Sf. Maria din Emmitsburg, Maryland, şi fost director pentru vocaţii al Diecezei de Savannah, Georgia, din SUA. „Dumnezeu este putere infinită. El poate rezolva această problemă (a vocaţiilor) pentru noi. Când am fost numit director pentru vocaţii în Savannah, aveam doar doi seminarişti şi situaţia nu era roză. Mulţi dintre preoţi erau descurajaţi şi toţi dădeau din mână şi spuneau: Nu o să avem niciodată noi preoţi în Savannah.” Şi el s-a simţit descurajat până când directorul său spiritual l-a certat pentru lipsa de credinţă şi i-a spus: „Dumnezeu ar putea să facă preoţi doar pocnind din degete.” Dar El nu lucrează aşa, a adăugat pr. Branner. „Noi trebuie să ne facem partea noastră. Nu pentru Dumnezeu are nevoie de noi, ci pentru că El doreşte să ne dea ocazia să ne demonstrăm demnitatea de părtaşi la lucrarea Sa măreaţă.”
„A conduce un program pentru vocaţii înseamnă 99,9% harul lui Dumnezeu şi 0,1% efort uman. Poate că exagerez puţin, dar acel 0,1% reprezintă un efort enorm din partea noastră.” Iar cea mai mare parte a acestui efort presupune rugăciunea. Citându-l pe Fericitul Hannibal DiFrancia, pr. Brannen a spus: „Isus ne învaţă că vocaţiile în Biserică nu apar din noroc, nici de la ele, nici nu le putem obţine doar din efort uman. Ele vin din mila lui Dumnezeu. Dacă nu ne rugăm să le obţinem, nu le vom avea.” Iar această rugăciune trebuie să înceapă de acasă. Pr. Brannen a subliniat impactul familiilor care se roagă împreună. A vorbit în mod special de taţi, spunând că studiile arată că şansele ca un copil să ajungă un catolic practicant sunt cu 45% mai mari dacă se roagă cu tatăl lui. „De ce aşa ceva? Deoarece pentru un copil, tatăl este persoana cu cea mai mare autoritate din lume. Când îşi vede tatăl îngenuncheat şi vorbind cu Isus, copilul îşi spune: Nu ştiu cine e acest Isus, dar şi eu am nevoie de El.”
Pentru a-i ajuta pe tineri în căutarea vocaţiei, pr. Branner a scris o carte, publicată anul acesta: „To Save a Thousand Souls: A Guide for Discerning a Vocation to Diocesan Priesthood”. Cartea oferă răspunsul la aproximativ 200 de întrebări despre preoţie şi despre discernerea chemării la preoţie.
