Auschwitz-ul l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea sfinţenia
04.05.2011, Oswiecim (Catholica) - Auschwitz-ul a fost o şcoală de sfinţenie pentru Papa Ioan Paul al II-lea, a afirmat directorul de programe al Centrului pentru Dialog şi Rugăciune din Oswiecim, aflat lângă lagărul de concentrare. „Sunt convins că Wojtyla a înţeles în acest loc adevărul despre om, deoarece întrebările pe care şi le pun cu toţii aici sunt cele fundamentale despre sensul vieţii”, a declarat pr. Manfred Deselaers pentru ZENIT. Centrul a fost înfiinţat în anul 1992 din dorinţa Cardinalului Franciszek Macharski, pe atunci Arhiepiscop de Cracovia, cu acordul Episcopilor din întreaga Europă şi al reprezentanţilor instituţiilor evreieşti. În ultimii şapte ani, peste 34.000 de persoane au vizitat centrul, mulţi participând la seminarele şi exerciţiile spirituale oferite aici.
Pr. Manfred Deselaers a arătat că „În Polonia există convingerea profundă că sângele morţilor vorbeşte: este necesar să asculţi glasul pământului la Auschwitz şi să ai timp să reflectezi asupra întrebării: ‘Ce înseamnă toate acestea pentru mine?'” „Mulţi se întreabă ‘Unde a fost Dumnezeu?'”, şi preotul a afirmat că „nu există răspunsuri uşoare, doar rugăciune şi tăcere”. Pr. Deselaers, care a studiat toate documentele Papei referitoare la această temă, a declarat că Papa Ioan Paul al II-lea „a avut, în această privinţă, un rol esenţial”. El a explicat că, în calitate de Episcop de Cracovia, Karol Wojtyla nu doar că a fost Episcop peste Auschwitz, ci „se poate spune că şi-a conceput preoţia ca un răspuns la tot ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-al doilea război mondial, la suferinţele imense prin care au trecut ceilalţi şi în locul lui”.
Preotul a adăugat faptul că „tocmai în timpul războiului a decis Wojtyla să devină preot şi a intrat în seminarul clandestin organizat de Cardinalul Adam Sapieha. Pentru el, care în copilăria sa a avut prieteni evrei, Auschwitz-ul nu a fost o tragedie abstractă, ci a făcut parte din viaţa sa”. Potrivit pr. Deselaers, experienţa de la Auschwitz a dat naştere angajamentului puternic al Papei Ioan Paul al II-lea în favoarea demnităţii şi drepturilor omului, căutării dialogului dintre creştini şi evrei, întâlnirii din Assisi între liderii religiilor pentru ca toţi să coopereze la civilizaţia iubirii, şi dorinţei lui pentru unitatea rasei umane.
„În 1965, ca Episcop tânăr, Wojtyla a mers la Oswiecim în sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. În predică a explicat că este posibil să privim la acest loc cu ochii credinţei”. Dacă Auschwitz-ul este locul, a spus el, „care ne arată până la ce punct omul poate fi sau poate deveni rău”, totuşi „nu putem rămâne copleşiţi de această impresie înspăimântătoare, ci este necesar să privim la semnele credinţei, aşa cum a făcut Maximilian Kolbe”. Preotul a arătat că exemplul Pontifului „ne arată că Auschwitz-ul a evidenţiat de asemenea întreaga măreţie a omului, tot ceea ce ‘poate’ fi omul, cucerind moartea în numele iubirii, aşa cum a făcut Cristos”. Când a venit aici pentru prima oară ca Papă, a spus că „victoria asupra urii în numele iubirii nu aparţine doar credincioşilor, şi că fiecare victorie a omenirii asupra sistemelor antiumane trebuie să fie un simbol pentru noi”.
Probabil tocmai de aceea, Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), care reuneşte mărturisirea credinţei creştine şi tragedia Shoah-ului, a devenit patroană a Europei, a spus pr. Deselaers. El a continuat: „Wojtyla a dorit să spună că dacă Europa îşi caută identitatea în epoca modernă, nu poate uita Auschwitz-ul. Aceasta a fost o şcoală de sfinţenie pentru Papa Ioan Paul al II-lea, care a fost înţeleasă imediat de oameni, deoarece aici Wojtyla a înţeles total ce înseamnă ‘credinţa’ pentru omul de astăzi. Oamenii din lumea întreagă l-au înţeles deoarece el i-a înţeles pe ei”.
