Destăinuirile secretarului fidel al Papei Ioan Paul al II-lea (II)
04.05.2011, Vatican (Catholica) - Cardinalul Stanislaw Dziwisz este actualul Arhiepiscop de Cracovia, însă până acum toţi îl cunoşteau ca secretarul personal al Papei Ioan Paul al II-lea, funcţie pe care a avut-o timp de patruzeci de ani, adică de când Karol Wojtyla a fost numit la conducerea aceleiaşi Arhidieceze. Vă oferim în continuare a doua parte a interviului, tradus de pe Zenit.org şi publicat pe Ercis.ro, în care Cardinalul explică secretul noului Fericit.
– Noua evanghelizare este o expresie creată de Papa Ioan Paul al II-lea; acum există un Consiliu Pontifical dedicat promovării sale şi chiar Centrul Ioan Paul al II-lea care se ridică la Cracovia doreşte să fie un stimulent în această direcţie. Ce se înţelege prin noua evanghelizare?
– Noua evanghelizare era programul pastoral al Papei Ioan Paul al II-lea. El nu numai că proclama necesitatea unei noi evanghelizări, ci o realiza de fapt cu tinerii sau prezentând unele tematici cum ar fi apărarea vieţii. Obiectivul este de a da un nou impuls vieţii spirituale prin Sfânta Scriptură şi Evanghelie, de a ne întoarce la rădăcinile credinţei noastre, pentru că a văzut că lumea s-a îndepărtat de rădăcinile, de izvoarele credinţei. A ne întoarce la izvoare şi, pentru cei care încă nu l-au cunoscut, a-l proclama pe Isus Cristos, a anunţa Vestea cea Bună.
– Pentru ce aţi decis să construiţi o nouă instituţie dedicată Papei Ioan Paul al II-lea?
– Va avea ca moto una dintre frazele cele mai importante ale pontificatului: „Nu vă fie teamă”, cuvintele citate la Liturghia de la începutul slujirii sale papale. Oficial proiectul a fost inaugurat de mine la 2 ianuarie 2006; intenţionăm să promovăm spiritualitatea Sfântului Părinte şi cultura pe care el a reprezentat-o prin cursuri de spiritualitate, de formare pentru studiul operelor sale şi al tuturor discursurilor sale. În Centru va fi un muzeu dedicat vieţii şi activităţii Papei şi o casă destinată întâlnirilor pentru tineri, precum şi o structură pentru voluntariat. Va găzdui şi o casă pentru pelerinii care vor veni la Cracovia pentru a merge pe urmele Papei Ioan Paul al II-lea.
În criptă, sub biserica din acest Centru, vom păstra câteva relicve ale fericitului. Îndeosebi reverenda pe care o purta în ziua atentatului – 13 mai 1981 – cu găurile de la gloanţe şi petele de sânge. Vom pune şi o fiolă cu sângele Papei Ioan Paul al II-lea luat de medici pentru examenele clinice în ultima zi a vieţii sale. Joaquin Navarro-Valls mi-a sugerat să cer de la medici puţin din sângele Papei. Am făcut aceasta şi medicii mi-au lăsat o fiolă în care sângele este încă perfect lichid. Cred că l-au amestecat cu vreo substanţă chimică în aşa fel încât să îl păstreze mult timp.
– Papa iubea profund ţara sa: există un mesaj pe care îl lasă îndeosebi Poloniei?
– El era Păstorul întregii Biserici. Tot ceea ce spunea în Polonia era valabil pentru toţi. În acelaşi mod ceea ce învăţa în afară era valabil pentru Polonia. Îşi iubea patria, dar slujea toată Biserica şi răspundea întregii omeniri. Era un om care îşi iubea patria, dar nu era un naţionalist, ci un om foarte deschis, conştient de angajarea pentru care Dumnezeu l-a chemat. Desigur, pentru polonezi învăţătura lui constituie o moştenire mai preţioasă pentru că provine de la un om care era aproape, care era iubit şi stimat. Sunt convins că mijlocirea lui va şti să ajute naţiunea poloneză să rezolve dificultăţile sale după voinţa lui Dumnezeu.
– Unele voci adunate dintre credincioşi vorbesc despre minuni atribuite Papei Ioan Paul al II-lea când era încă în viaţă: ce părere aveţi?
– În Polonia, mulţi îl numesc pe Papa Ioan Paul al II-lea cudotworca, cuvânt ce se poate traduce prin „făcător de minuni”, pentru că atribuie Sfântului Părinte o deosebită forţă de mijlocire. Şi Papa ştia despre acest lucru, dar nu a dorit să vorbească niciodată. Celui care îi mulţumea că l-a vindecat, Sfântul Părinte răspundea: „Domnul este cel care face minuni, nu omul”. Am adunat şi continuăm să adunăm mărturii în acest sens despre care avem o amplă documentaţie. Totuşi şi eu, aşa cum a făcut deja Papa Ioan Paul al II-lea, le răspund tuturor că minunile au loc prin lucrarea lui Dumnezeu şi graţie credinţei fiecărei persoane împreună cu care este cerut harul.
De exemplu, avem mărturia unei femei bolnave de tumoare la creier, care i-a cerut Sfântului Părinte să se roage pentru ea. El i-a impus mâinile cerându-i să se roage împreună Milostivirii Divine, faţă de care Wojtyla avea o mare devoţiune. După câtva timp, femeia s-a întors pentru a spune că s-a vindecat.
– Cum priviţi astăzi la Papa Ioan Paul al II-lea?
– Este mereu prezent în rugăciunea mea şi sunt convins că este aproape de mine şi mă ajută. Îmi dau seama că am nevoie să îl descopăr din nou. Să îl descopăr şi poate să îl iubesc şi mai mult. Era un om cu o mare bogăţie spirituală pe care rar o dezvăluia, dar pe care oamenii o intuiau că este înlăuntrul lui. Astăzi trebuie din nou să descopăr această profunzime spirituală şi chiar intelectuală. Îl stimam ca părinte şi acum îl stimez ca părinte şi ca fericit.
