Papa despre bucuria Adventului

16.12.2012, Roma (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea, ca Episcop al Romei, a vizitat în această dimineaţă parohia San Patrizio al Colle Prenestino, o zonă urbanizată între anii 1960 şi 1980, şi care are o biserică nouă din 2007. Papa a fost întâmpinat de familiile cu copiii botezaţi în acest an. De la 10AM a celebrat Sfânta Liturghie, în ritul latin fiind a treia Duminică din Advent, numită „Gaudete”, pentru că ne invită să fim fericiţi. Adventul nu este doar un timp de convertire ci şi de bucurie, a subliniat Sfântul Părinte, deoarece „este un timp în care anticiparea Mântuitorului este trezită în inimile credincioşilor şi aşteptarea sosirii celui iubit naşte mereu bucurie”.

Papa a comentat prima lectură, în care Sofonia foloseşte expresia „Cântă, fiica Sionului”, explicând că profetul doreşte să spună că „nu mai există motiv de îndoială […] sau de tristeţe, orice situaţie am înfrunta, deoarece suntem siguri de prezenţa Domnului, care este îndeajuns să bucure şi să veselească inima. Profetul ne face şi să înţelegem că această bucurie este reciprocă; suntem invitaţi să ne bucurăm, dar şi Domnul se bucură în legătura Sa cu noi. […] În doar câteva zile vom celebra Crăciunul, sărbătoarea lui Dumnezeu care coboară, care a venit între noi ca un prunc şi ca frate al nostru, pentru a fi cu noi şi a împărtăşi condiţia noastră umană. Trebuie să ne bucurăm de apropierea Sa şi de prezenţa Sa, să căutăm mereu să înţelegem că El este cu adevărat aproape, pentru ca bunătatea lui Dumnezeu şi bucuria lui Cristos să poată să intre în noi.”

„Sf. Paul exprimă spune într-una din epistolele sale că nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu manifestată în Cristos. Doar păcatul ne poate îndepărta de El, dar acesta este un element pe care noi înşine îl aducem în relaţia cu El. Însă chiar şi când îi întoarcem spatele, El nu încetează să ne iubească şi rămâne alături de noi cu milostivirea Sa, dispus să ne ierte şi să ne primească din nou în iubirea Sa.” De aceea, a explicat Pontiful, „nu trebuie să ne tulburăm niciodată, deoarece ne putem exprima oricând dorinţele, nevoile şi îngrijorările în faţa Domnului ‘cu rugăciunea şi cererea’. Acesta este un motiv de mare bucurie: să ştim că este mereu posibil să ne rugăm Domnului şi că Domnul ne ascultă, că Dumnezeu nu este departe de noi ci ne ascultă cu adevărat, că El ne ştie şi nu întoarce spatele rugăciunilor noastre, şi chiar dacă nu răspunde mereu cum ne-am dori, răspunde totuşi.”

Dar „bucuria pe care Domnul ne-o comunică trebuie să găsească iubire recunoscătoare în noi. Într-adevăr, atingem bucuria deplină când recunoaştem milostivirea Sa, când devenim conştienţi de semnele bunătăţii Sale. […] Cel care primeşte darurile lui Dumnezeu fără egoism cunoaşte adevărata bucurie; celui care găseşte în darurile lui Dumnezeu ocazia de a-l iubi cu recunoştinţă sinceră şi de a comunica iubirea Sa altora îi este umplută inima de bucurie”, a conchis Papa. După celebrarea euharistică Papa i-a salutat pe bolnavii şi bătrânii din parohie, întorcându-se în Vatican pentru rugăciunea Angelus.