Cardinalul Kurt Koch despre progresele în dialogul cu Bisericile Ortodoxe

21.11.2014, Vatican (Catholica) - Se desfăşoară în perioada 18-21 noiembrie 2014, la Roma, lucrările adunării plenare a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. În centrul atenţiei se află decretul Conciliului Vatican II despre ecumenism, Unitatis redintegratio, de la a cărui publicare se împlinesc 50 de ani la 21 noiembrie. Radio Vatican l-a intervievat cu această ocazie pe Cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

„Într-adevăr, la 21 noiembrie se împlinesc 50 de ani de la decretul despre ecumenism. Această aniversare este o plăcută ocazie de a reveni, mai întâi de toate, asupra textului despre ecumenism, pentru a-l citi din nou şi a-l face actual. De asemenea, să ne întrebăm cu privire la ţelul mişcării ecumenice, unde se află principiile, provocările şi evoluţiile pozitive. Am prevăzut o lectură a textului din trei perspective diferite: una catolică, una răsăriteană şi una apuseană, pentru a înţelege cum se citeşte astăzi decretul conciliar şi care sunt drumurile de urmat pentru viitor”.

Întrebat cum consideră dialogul ecumenic în general, atât în raport cu Bisericile din Răsărit cât şi cu cele din Apus, Cardinalul Kurt Koch a răspuns: „Trebuie să facem o deosebire foarte serioasă. Încă de la început, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a fost conceput cu două secţii. În secţia orientală converg două mari dialoguri: unul cu toate Bisericile Ortodoxe Orientale (siriacă, apostolică armeană, coptă şi etiopiană). Sunt Bisericile care s-au despărţit de Biserica mamă în secolul al V-lea, după Conciliul din Calcedon. În acest domeniu, suntem pe un drum bun. În această Comisie se simte o atmosferă plăcută: în fiecare an se desfăşoară o adunare generală, înaintăm cu paşi mici dar într-o bună atmosferă.”

„Celălalt mare dialog se desfăşoară cu toate celelalte Biserici Ortodoxe. Şi în această privinţă, încă din deceniul 1980-1990, am realizat mari progrese şi am reuşit să dezvoltăm un consens cu privire la întrebările fundamentale despre modul de a înţelege Biserica, Sacramentele, ministeriul. După această perioadă a intervenit, însă, o mare criză. Schimbările care au avut loc în Europa în 1989 nu au reprezentat un mare avantaj pentru ecumenism, pentru că odată cu schimbările au ieşit din invizibilitate Bisericile Catolice Răsăritene, cum este Biserica Greco-Catolică – mai ales în Ucraina şi în România, în Transilvania – care au fost interzise de Stalin.”

„Toate acestea au retrezit vechile acuzaţii de uniatism şi prozelitism, astfel că în 2000 am ajuns la închiderea acestui dialog. Succesiv, în 2006, dialogul a fost reluat la Belgrad şi mai târziu, în 2007, cu celebrul Document de la Ravena. De atunci lucrăm împreună la chestiunea primatului pe care îl deţine Episcopul Romei. Nu este o chestiune simplă de abordat şi deseori, în cadrul dialogului, se bate pasul pe loc, dar sunt convins că pe această cale putem ajunge încă la progrese.”

Sursa: Radio Vatican