Editura Presa Bună: Pentru cei osteniți
07.08.2015, Iași (Catholica) - „Mai mult decât orice omul de azi are nevoie de refacere. De multe ori trăiește în belșug, dar acest belșug este și o povară pentru el, pentru că ascunde multe lucruri inutile și induce oboseală”. Cu aceste cuvinte începe Lidija Krolo prefața cărții intitulată „Pentru cei osteniți”, dedicată oamenilor contemporani, care mai mult ca niciodată până acum în istorie suferă de oboseală. Textele au fost alese din numeroasele contemplații pe care autorul le-a înregistrat pe bandă magnetică și care au fost ascultate zilnic de miile de oameni care au telefonat. Valoarea și utilitatea lor pentru viață au dus la apariția acestei cărți, pentru a le face accesibile și altora, citim în materialul de pe Ercis.ro.
Ritmul zilnic cu care ne mișcăm ne solicită pe fiecare dintre noi atât fizic, cât și psihic. Auzim tot mai des că societatea contemporană suferă de pe urma stresului și că această boală se tratează foarte greu. Autorul Tomislav Ivancic sfidează psihoterapiile contemporane și în aproximativ 80 de pagini oferă cititorului soluția de a scăpa de oboseala zilnică. Cartea are mai multe puncte, care ating diferite aspecte ale vieții de zi cu zi și răspunde la întrebări de genul: Cum să scăpăm din acest carusel autoimpus? Mai știm oare să ne plimbăm în liniște și să admirăm natura? Ne mai permitem ca în familie sau între prieteni, când discutăm relaxat, sufletul nostru să se facă remarcat și, astfel, să găsească un partener de conversație? Cum ne putem face zilnic munca și, totuși, să găsim suficient timp pentru refacere, pentru a nu deveni o mașină, care funcționează până la pensie și apoi devine inutilă și ajunge într-o magazie?
„Răspunsurile la aceste întrebări le putem găsi în textul de față plin de înțelepciune. Este o înțelepciune care s-a născut din prietenia cu Cel Atotputernic și care s-a revelat în prezența Lui. Este o înțelepciune ce se referă la întreaga viață, nu doar la fragmente din ea, este o înțelepciune ce merge dincolo de aparențe. Oricât de multă nevoie avem de a cunoaște arta de a trăi și de a ne odihni, aceasta nu se învață, din păcate, în școlile noastre”, ni se spune în finalul prefeței.