Pr. Maffeis: Papa Francisc găsește mare inspirație în Papa Paul al VI-lea
07.08.2015, Vatican (Catholica) - În ziua de 6 august 2015 a fost a 37-a comemorare a morții Fericitului Paul al VI-lea, prima de după beatificarea din 19 octombrie 2014. Despre actualitatea figurii Papei Montini și despre raportul său cu Papa Francisc a vorbit într-un interviu pentru Radio Vatican pr. Angelo Maffeis, președintele Institutului „Papa Paul al VI-lea”. Interviul a fost preluat în traducere pe Ercis.ro.
– Noi constatăm și în casa natală a Papei Paul al VI-lea, din Concesio, că a crescut numărul de pelerini care vizitează acest loc și fac din aceasta o ocazie pentru a redescoperi importanța acestei figuri. Mi se pare că tocmai după beatificarea Papei Paul al VI-lea asumă o semnificație deosebită și ziua morții sale, care coincide întocmai cu sărbătoarea liturgică a Schimbării la Față a Domnului. Așa cum spunea în gândul „Moartea”, Papa Paul al VI-lea a dorit, terminând viața, să fie în lumină. Cred că faptul că moartea sa a coincis cu misterul Schimbării la Față devine mai semnificativ cu beatificarea sa, care îl recunoaște în lumina lui Dumnezeu, dar îl arată și ca un izvor de lumină care poate ilumina drumul Bisericii.
– Institutul „Papa Paul al VI-lea” a publicat recent o lucrare inedită a Mons. Montini, probabil din anii în care era la Roma, la Secretariatul de Stat, care se oprește tocmai asupra sfințeniei. Este o reflecție asupra sărbătorii sfinților…
– Este un text foarte frumos, pentru că probabil a fost pregătit în vederea unei predici sau a unei meditații pe care substitutul de atunci Giovanni Battista Montini a ținut-o. Și este un gând care pornește de la această constatare: „Mă tem că nu voi deveni niciodată sfânt, pentru că sfințenia este un ideal foarte înalt, pentru că lenea împiedică întocmai să se urmeze această sfințenie”. Apoi, treptat, meditația se dezvoltă până ajunge la această concluzie: „Mă tem că voi deveni sfânt”.
Am publicat lucrarea și ca semn al acestei reflecții care a însoțit viața Mons. Montini și care a avut pecetluirea sa în beatificare, dar care indică într-un fel acea temă pe care Constituția despre Biserică Lumen gentium a Conciliului Vatican II, în capitolul al V-lea, o indică atunci când vorbește despre chemarea universală la sfințenie: că acestea sunt drumul, chemarea și destinului fiecărui credincios.
– Papa Francisc, care l-a beatificat pe Papa Paul al VI-lea, a subliniat mereu marea sa iubire față de Papa Montini. Să ne gândim la numeroasele referințe la Evangelii nuntiandi. Care sunt, după părerea dumneavoastră, aspectele care îi leagă mai mult pe acești doi Pontifi?
– Desigur, Papa Francisc a indicat Evangelii nuntiandi ca fiind documentul cel mai important, dintr-un punct de vedere pastoral, al perioadei de după Conciliu. Cred așadar că acest lucru îl leagă în profunzime de Papa care a condus Conciliul la încheierea sa și a dat indicațiile pentru a reînnoi pastorația Bisericii în anii următori. Mi se pare că în lumina ultimei Enciclice a Papei Francisc, Laudato si’, se poate recunoaște și o altă legătură între acești doi Papi. M-a impresionat faptul că Papa Paul al VI-lea, în Populorum progressio, vorbea despre dezvoltare integrală, și acest adjectiv „integral” revine și în ultima Enciclică a Papei Francisc, atunci când vorbește despre necesitatea unei ecologii integrale.
– Peste mai puțin de o lună, Papa Francisc va vorbi la Națiunile Unite. Primul Papă care a vorbit în Palatul de Sticlă din New York a fost tocmai Papa Paul al VI-lea…
– Desigur. Și nu este o întâmplare că toții Papii care au urmat au considerat important să intre în dialog cu acest organism, cu acest loc în care popoarele încearcă să rezolve conflictele lor în manieră pașnică. În pofida dificultăților pe care le întâlnește adesea conviețuirea dintre popoare, mi se pare așadar că este un semn al acestei voințe a Bisericii, care continuă să își aducă contribuția sa la conviețuirea pașnică dintre popoare, la parcurgerea noilor drumuri.
