Papa Francisc: 2 noiembrie, zi de amintire

02.11.2018, Roma (Catholica) - Papa Francisc a celebrat vineri Liturghia pentru sufletele credincioșilor răposați în Cimitirul Laurentino. Este vorba de unul dintre cimitirele noi din Roma, deschis în 2002 și sfințit de Cardinalul Camillo Ruini, pe atunci Vicar al Diecezei de Roma. „Liturgia de astăzi este realistă, este concretă”, a spus Pontiful la predică. „Ne încadrează în cele trei dimensiuni ale vieții, dimensiuni pe care și copiii le înțeleg: trecutul, viitorul, prezentul. Și și-a structurat apoi predica pe trei cuvinte: amintire, speranță și drum.

A subliniat la început că ziua de 2 noiembrie este an de an „o zi pentru a-i aminti pe cei care au mers înaintea noastră, care ne-au și însoțit, ne-au dat viața. […] Amintirea este ceea ce face puternic un popor, pentru că se simte înrădăcinat într-un drum, înrădăcinat într-o istorie, înrădăcinat într-un popor. Amintirea ne face să înțelegem că nu suntem singuri, suntem un popor: un popor care are istorie, care are trecut, care are viață. Amintire a atâtora care au împărtășit cu noi un drum și sunt aici”, a continuat Papa indicând spre mormintele din jur. „Nu este ușor a comemora. Nouă, de atâtea ori, ne vine greu să ne întoarcem înapoi cu gândul la ceea ce s-a întâmplat în viața mea, în familia mea, în poporul meu… Însă astăzi este o zi de amintire, amintirea care ne duce la rădăcini: la rădăcinile mele, la rădăcinile poporului meu.”

A continuat, trimițând la a doua lectură, vorbind despre speranță, căci „un cer nou, un pământ nou și cetatea sfântă Ierusalim, nouă. E frumoasă imaginea pe care o folosește pentru a ne da de înțeles ceea ce ne așteaptă: ‘Am văzut-o coborând din cer, coborând de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele său’ (cf. Ap 21,2). Ne așteaptă frumusețea… Amintire și speranță, speranță de a ne întâlni, speranță de a ajunge acolo unde este Iubirea care ne-a creat, unde este Iubirea care ne așteaptă: iubirea de Tată.” A încheiat cu al treilea element vorbind despre drumul pe care trebuie să îl parcurgem. A întrebat: „Cum se parcurge drumul fără a greși? Care sunt luminile care mă vor ajuta să nu greșesc drumul? Care este busola pe care însuși Dumnezeu ne-a dat-o, pentru a nu greși drumul?” Și a răspuns: „sunt Fericirile. […] Aceste Fericiri – blândețea, sărăcia în duh, dreptatea, milostivirea, curăția inimii – sunt luminile care ne însoțesc pentru a nu greși drumul: acesta este prezentul nostru.”

„Să îi cerem astăzi Domnului ca să ne dea harul de a nu pierde niciodată amintirea, de a nu ascunde niciodată amintirea – amintirea de persoană, amintirea de familie, amintirea de popor -; și ca să ne dea harul speranței, pentru că speranța este un dar al Său: a ști să sperăm, a privi orizontul, a nu rămâne închiși în fața unui zid. A privi mereu orizontul și speranța. Și să ne dea harul de a înțelege care sunt luminile care ne vor însoți pe drum pentru a nu greși și astfel să ajungem acolo unde ne așteaptă cu atâta iubire.”