Papa Francisc: Ecumenismul se face mergând și rugându-ne împreună

03.06.2019, Vatican (Catholica) - În cadrul conferinței de presă cu jurnaliștii aflați la bordul avionului cu care s-a întors în Roma, în ziua de duminică, 2 iunie 2019, chiar Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, Papa Francisc a răspuns mai întâi, așa cum se obișnuiește, la 2 întrebări ale adresate de mass-media din țara în care a fost. La încheierea călătoriei sale apostolice în România, din perioada 31 mai – 2 iunie, întrebările jurnaliștilor români au vizat fenomenul amplu al celor care merg să muncească în străinătate și de asemenea relațiile cu Biserica Ortodoxă Română.

Diana Dumitrașcu de la TVR l-a întrebat: „Care este mesajul dumneavoastră pentru o familie care își lasă copiii pentru a merge să muncească în străinătate cu scopul de a le asigura o viață mai bună?” „Înainte de toate”, a răspuns Pontiful, „aceasta mă face să mă gândesc la iubirea familiei, pentru că despărțirea în două, în trei nu este un lucru frumos. Există mereu nostalgia de a fi împreună. Dar despărțirea pentru ca să nu lipsească nimic familiei este un act de iubire”. A subliniat că motivul plecărilor în străinătate nu este turismul, ci necesitatea. „De atâtea ori sunt rezultate ale unei politici mondiale care au incidență asupra acestui lucru… Atâtea firme străine au închis pentru a merge în străinătate ca să câștige mai mult. A închide astăzi o firmă înseamnă a lăsa oameni pe stradă. Și aceasta este o nedreptate mondială, generală, de lipsă de solidaritate. Este o suferință.”

Papa a propus să se lupte împotriva acestei situații „încercând să se deschidă surse de muncă. Nu este ușor; nu este ușor în situația mondială actuală a finanțelor, a economiei. Dar gândiți-vă că voi aveți un nivel de nașteri impresionant: aici nu se vede iarna demografică pe care o vedem în Europa. Este o nedreptate a nu putea avea o sursă de muncă pentru atâția tineri. Și pentru aceasta urez să se rezolve această situație care nu depinde numai de România, ci de ordinea mondială financiară, de această societate a consumismului, a lui a avea mai mult, a lui a câștiga mai mult…”

Cristian Micaci de la Radio Maria – România l-a întrebat pe Sfântul Părinte „Care ar trebui să fie raporturile dintre confesiuni, în mod deosebit între Biserica Catolică și cea Ortodoxă – minoritatea catolică și majoritatea ortodoxă – raportul dintre diferitele etnii și raportul dintre lumea politică și societatea civilă?” Papa Francisc a răspuns: „În general, eu aș spune, raportul mâinii întinse, când există conflicte. Astăzi o țară în dezvoltare, cu un nivel ridicat de nașteri cum sunteți voi, cu acest viitor nu își poate permite luxul de a avea dușmani înăuntru. Trebuie să se facă un proces de apropiere, mereu: între diferitele etnii, diferitele confesiuni religioase, mai ales cele două creștine.”

Legat de relațiile cu ortodoxia a spus: „Voi aveți un mare Patriarh, un om cu inimă mare și un mare studios. Cunoaște mistica Părinților din deșert, mistica spirituală, a studiat în Germania… Este și un om al rugăciunii. Este ușor să te apropii de Daniel, este ușor, pentru că eu îl simt frate și noi am vorbit ca frați… Să mergem împreună! Având mereu această idee: ecumenismul nu înseamnă a ajunge la sfârșitul partidei, al discuțiilor; ecumenismul se face mergând împreună. Mergând împreună. Rugându-ne împreună. Ecumenismul rugăciunii. Avem în istorie ecumenismul sângelui… Un ecumenism al mărturiei, este un alt ecumenism. Al rugăciunii, al sângelui, al mărturiei. Apoi, ecumenismul săracului, cum îl numesc eu, care este a lucra împreună, în ceea ce putem, a lucra pentru a ajuta bolnavii, neputincioșii, oamenii care sunt la marginea minimei bunăstări: a ajuta.”

Următoarea întrebare, pusă de Xavier Lenormand, de la mass-media franceză, a fost tot pe tema relațiilor cu Biserica Ortodoxă: „În prima zi a acestei călătorii, ați mers în Catedrala ortodoxă pentru un moment frumos, dar și puțin dur, al rugăciunii Tatăl nostru… Dacă ortodocșii și catolicii erau împreună, nu s-au rugat împreună. Dumneavoastră tocmai ați vorbit despre ecumenismul rugăciunii. Așadar întrebarea mea este: Sanctitate, la ce v-ați gândit când ați rămas în tăcere în timpul rugăciunii Tatăl nostru în română? Și care sunt următorii pași concreți în acest ‘a merge împreună’?”

În răspunsul său, Papa a făcut o destăinuire: „Eu nu am rămas în tăcere, m-am rugat Tatăl nostru în italiană… Și am văzut, în timpul rugăciunii Tatăl nostru, că majoritatea oamenilor se rugau fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi, conducătorii: noi, conducătorii, trebuie să facem echilibre diplomatice pentru a asigura mersul împreună. Există obiceiuri, reguli diplomatice care este bine să fie păstrate pentru ca lucrurile să nu se dărâme; însă poporul se roagă împreună… Și noi, catolicii, avem oameni închiși, care nu vor și spun: ‘Nu, ortodocșii sunt schismatici’. Sunt lucruri vechi. Ortodocșii sunt creștini. Dar există grupuri catolice puțin fundamentaliste: trebuie să îi tolerăm, să ne rugăm pentru ei ca Domnul și Duhul Sfânt să le înmoaie puțin inima. Dar eu m-am rugat. La amândouă rugăciunile. Nu l-am privit pe Daniel, dar cred că el a făcut la fel.”