Nunțiul Apostolic din Kiev: Locul meu este aici
03.03.2022, Kiev (Catholica) - Nunțiatura Apostolică rămâne la Kiev. Contactat telefonic de agenția SIR este Nunțiul Apostolic în Ucraina, Mons. Visvaldas Kulbokas, spune acest lucru. „Mă aflu în Nunțiatura din Kiev”, povestește el. „Suntem într-unul din cartierele centrale ale orașului. Suntem aici cu doi colaboratori și comunitatea de călugărițe care asistă Nunțiatura. Am adunat câteva provizii deja înainte de acțiunea de război ca și cea mai mare parte a locuitorilor din Kiev, deși mulți nu credeau că situația se va putea precipita în acest mod. Așadar, vom avea pentru ceva timp alimente și apă, desigur, nu pentru timp foarte lung. Problema crizei umanitare grave deja se pune pentru unii și treptat cu trecerea zilelor se va extinde la tot orașul Kiev, dar și la Harkiv, Odessa, Mariupol, Herson, situația este asemănătoare.”
– Așadar, sunteți preocupați pentru proviziile de hrană și apă?
– Da, această problemă este destinată să se agraveze. Încă de la început eram în realitate foarte îngrijorat pentru cel care este bolnav și fragil. Cum reușește să se îngrijească în aceste situații? Mai ales pentru cel care nu a putut nici nu a avut forța de a se evacua și a rămas. Există îngrijorare și pentru gravide. Există atâția copii născuți în refugiile subterane, fără nicio asistență specializată. Drama este puternică.
– La aceasta se adaugă bombele. Cum a fost noaptea trecută?
– În orice caz trebuie recuperate forțele și am găsit deci locuri pe care le evaluăm relativ mai protejate în cazul unui atac cu rachete. Așadar, dormim pe saltelele pe care le-am așezat în unele puncte, chiar și în beci. Și Liturghia o celebrăm într-un loc pe care îl considerăm mai sigur. Însă țin mereu cu mine rucsacul cu cele esențiale: un pic de apă, documentele, telefonul, pentru a fi gata pentru orice.
– Deci, ca Nunțiatură, corp diplomatic al Sfântului Scaun, ați decis să rămâneți la Kiev. De ce?
– Pentru că nu suntem numai o ambasadă. Eu îl reprezint aici pe Papa pe lângă Ucraina, dar și pe lângă popor și pe lângă Bisericile din Ucraina. Am nu numai obligația, ci și posibilitatea de a fi aproape de oameni. Așadar, locul meu este aici. Desigur, dacă am vedea că omenește este imposibil să rămânem, s-a pune problema, dar pentru moment, dacă reușim să stăm aici, noi nu ne mișcăm.
– Prezența Nunțiaturii devine astfel prezența simbolică a Papei Francisc în inima acestui război.
– Da, și aceasta are o semnificație foarte puternică și pentru mine. Pentru că stând aici, într-un fel, putem simți drama celor care îndură focul armelor, frigul, pericolul, rănile și chiar moartea. Dar putem percepe foarte puternic și solidaritatea între ucraineni, de toate confesiunile și religiile. În fiecare zi mă sună asistentul muftiului care întreabă dacă avem mâncare și apă suficiente sau necesitatea de a primi pe cineva. Același lucru îl fac catolicii în biserici și la fel ortodocșii, evreii. Așadar, există atâta solidaritate și a vedea această unitate este o experiență foarte frumoasă și foarte puternică. Apoi la aceasta se adaugă o solidaritate foarte puternică ce vine din exterior, a celor care se roagă pentru pace, pentru noi care suntem aici. Și a celor care se gândesc la noi, care cu inima se simt aproape de noi. Este ca și cum am fi, în aceste zile, capitala spirituală a lumii unde se reunește pe de o parte drama, dar pe de altă parte și răspunsul foarte frumos al omenirii.
– L-am urmărit pe Papa Francisc în acțiunea sa diplomatică, și cu gesturi neașteptate. Cum ați califica astăzi diplomația Papei și cum au fost primite inițiativele sale în Ucraina?
– Foarte mulți m-au sunat și mi-au cerut să transmit Papei o recunoștință imensă pentru atenția, pentru rugăciunea precum și pentru tentativele făcute, care nu sunt numai diplomatice, dar sunt și umane, ca păstor. Papa este cu siguranță aproape de Ucraina care suferă, însă este aproape de toți. Papa a spus că războiul trebuie oprit mereu, nici un motiv nu poate justifica războiul. Războiul este o lucrare a diavolului și trebuie făcute deci toate eforturile posibile pentru a-l opri. Al doilea lucru este că suntem toți frați și lucrarea Bisericii este să îi reconcilieze pe toți. Să semene nu ura, ci iubirea, fraternitatea. Urez tuturor să se unească la această misiune de condamnare a războiului și de unire spirituală și împăciuitoare cu toți.
– Astăzi, începutul Postului Mare și Miercurea Cenușii, se celebrează Ziua de rugăciune și post pentru pace. Cu ce spirit o veți trăi astăzi la Kiev?
– Astăzi avem o zi foarte importantă, la invitația Papei Francisc. Este Ziua de rugăciune pentru pace care este întărită de faptul că se celebrează la începutul Postului Mare, în Miercurea Cenușii. Este o rugăciune de implorare foarte umilă, de convertire. Uneori noi avem îndoiala cu privire la rugăciune, ca și cum ar fi o implorare numai personală. Rugăciunea nu este numai asta: este solidaritate și a celui care nu este credincios, este apropiere, este fraternitate. Contribuie la pace pentru că distruge înseși fundamentele războiului. Elimină aroganța, lipsa de responsabilitate. Generează convertire, ne încredințează spiritul de umilință. Rugăciunea ne unește fie cu Dumnezeu, fie între noi toți și în rugăciune devenim din nou în Dumnezeu fiii săi și frați unii pentru alții, atenți, solidari, milostivi, drepți, corecți, plini de respect și de iubire. Și atunci când Dumnezeu ne vede așa, nu poate să rămână indiferent și să nu ne dea în dar pacea. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
