Cardinalul Parolin în Sudanul de Sud: Dumnezeu nu uită niciodată nedreptățile pe care le suferiți
07.07.2022, Vatican (Catholica) - Cardinalul Pietro Parolin a celebrat Liturghia în tabăra Bentiu pentru persoane strămutate intern, din nordul Sudanului de Sud, unde sunt adăpostiți aproximativ 140.000 de oameni, mai mult de jumătate dintre ei copii, și s-a întâlnit cu autoritățile locale și cu reprezentanții Misiunii ONU în această națiune africană.
Trei copii se joacă în corpul unui avion Boeing prăbușit pe o vastă întindere de pământ roșu. Alții sunt desculți, fac baie în Nil sau își clătesc picioarele într-una dintre numeroasele bălți de apă. Unii poartă rochii sau tricouri de fotbal supradimensionate. În altă parte, vacile și caprele pasc pe movile de pământ create pentru a opri inundațiile. Acești copii sunt protagoniștii vizitei Cardinalului Pietro Parolin în cea de-a doua zi în Sudanul de Sud, călătorind în Bentiu, o zonă din nordul țării în care se află o tabără pentru strămutați. Anul trecut, tabăra a devenit cunoscută din cauza cazurilor de hepatită și holeră, precum și din cauza condițiilor precare de salubritate. Tocmai în această întindere de corturi albe și cocioabe de tablă și perdele susținute de bețe, secretarul de stat al Vaticanului a celebrat miercuri, 6 iulie 2022, Sfânta Liturghie, în timpul căreia a remarcat că Dumnezeu aude strigătul celor care suferă nedreptate, abuz și persecuție.
După ce a plecat în zorii zilei de miercuri într-un avion ONU cu 15 locuri și a zburat peste râuri și păduri timp de mai puțin de două ore, Cardinalul Parolin a ajuns în această zonă deșertică, unde doar un vânt ușor oferă un răgaz de la căldura de aproape 41°C, care ridică praful stacojiu ce se lipește de îmbrăcăminte și de telefoanele mobile. Grupuri de femei s-au adunat pentru a-l întâmpina pe Cardinal, onorându-l cu o haină albă și flori. În spatele lor erau mulți copii. Un grup de tineri stăteau în fața Cardinalului: „Bine ați venit, Eminența voastră”, a spus cea mai mare fată dintre ei, iar după o plecăciune, a început să se miște într-un dans tribal, urmată de însoțitorii ei. Împreună s-au urcat în portbagajul deschis al unui jeep. Aceștia au escortat mașina Cardinalului până în centrul orașului Bentiu, unde a avut loc întâlnirea cu membrii guvernoratului local. A fost o întâlnire informală, pentru a face schimb de saluturi, și s-a reiterat dorința de pace și dezvoltare.
Pe tot parcursul drumului erau bălți mari, măgari întinși pe pământ și vehicule militare cu soldați care transportau arme kalașnikov – cele mai comune în aceste părți. După aproximativ 20 de minute, Cardinalul și-a făcut intrarea prin porțile orașului. Sute de oameni s-au revărsat pe străzi, ieșind din tukul-urile lor, locuințe tipice din lemn și paie acoperite cu lut uscat. Copiii și bebelușii s-au alăturat celor două rânduri care creau un coridor pentru Cardinal; bărbații cântau la tobe de piele, femeile întindeau pături pe pământ, peste noroi. Mulți probabil nu au înțeles sensul evenimentului care avea loc, dar toți, totuși, s-au alăturat sărbătorii. Au fost multe aplauze, refrene „Aleluia” cântate în genunchi și cu ochii închiși, sub soarele arzător. Cardinalul Parolin a încercat să dea mâna cu cei din rândurile din față, dar la simpla întindere a brațului, exista riscul ca oamenii să fie striviți. Pentru copii, gesturile mărunte, cum ar fi bătutul palmei, au părut a fi o sursă de bucurie imensă. Alergau după cei care treceau și strigau „Frate, frate!”, în timp ce ridicau degetul mare în sus sau fluturau brațele. Erau nerăbdători să își facă poze. La fel erau și femeile care au creat un cordon de primă linie în spatele secretarului de stat.
În mijlocul acestei mulțimi, Cardinalul Parolin a intrat în parohia Sf. Martin de Porres. Nu este o biserică, ci o colibă uriașă, semi-întunecată, luminată de două rânduri de mici ministranți care țin în mâini lumânări verzi. Cei adunați i-au cântat Cardinalului în timp ce trei femei în vârstă a eludat securitatea și i-au adus papuci de pânză în semn de ospitalitate. Cardinalul Parolin s-a adresat apoi oamenilor, spunând: „Nu am venit de unul singur, ci să vă aduc iubirea Papei Francisc. Vin să pregătesc sosirea lui, ca Ioan Botezătorul. Papa dorește să vină în Sudanul de Sud; el plănuiește o vizită la Juba, dar vizita este destinată pentru toată țara, pentru a întâlni toți oamenii.” Cuvintele sale au fost traduse în limba nuer locală de un preot. Cardinalul a cerut apoi rugăciuni pentru Papă și a adăugat: „Sunt bucuros să fiu aici, să împărtășesc credința și bucuria voastră. Sunteți cu adevărat buni creștini, buni catolici.”
Următoarea oprire a fost la un container – sediul UNMISS, misiunea Națiunilor Unite în Sudanul de Sud, unde Cardinalul s-a întâlnit cu șeful misiunii pentru Sudanul de Sud, Paul Ebweko, și a asigurat că „Sfântul Scaun apreciază ceea ce se face pentru oamenii din tabără”. Cardinalul s-a întors apoi în zona de nord pentru a intra în tabără și a celebra Liturghia. Este greu să găsești cuvinte adecvate pentru a descrie primirea dată secretarului de stat, care a urcat imediat într-un jeep, protejat de soare de o umbrelă galbenă. A salutat oamenii de-a lungul celor aproximativ zece kilometri care duc de la poarta de sârmă ghimpată care marchează intrarea în tabără. I-a salutat pe cei peste 140.000 de locuitori ai centrului, care au scandat, au fluturat steaguri, au arătat fotografii cu Sf. Iosefina Bakhita și au alergat după vehicul. Unii au încercat să se apropie, dar au fost respinși de voluntari. Mulți erau desculți, cu picioarele și mâinile prăfuite. În unele secțiuni, mirosul era greu, de la excrementele animalelor și apa stătută, dar bucuria lor la primirea Cardinalului era vizibilă.
Cardinalul a celebrat Sfânta Liturghie în fața taberei, sub o copertină decorată. Tineri cu pălării mari, alături de fetițe îmbrăcate în alb, s-au aliniat ca într-o procesiune în timp ce executau un dans pe muzică la pian. Cardinalul Parolin, în predica sa rostită în limba engleză, a spus: „Ne aflăm pe acest pământ dificil și totuși mereu iubit de Dumnezeu”. Apoi a vorbit despre speranță, care „nu este o speranță fără trup, separată de suferință și ignorantă față de tragedia umană” sau una care „nu ia în considerare realitatea foarte dificilă a oamenilor din Bentiu”. Dimpotrivă. „Istoria noastră ne face să strigăm către Domnul, ne face să depunem în fața altarului Său nedreptățile, abuzurile, persecuțiile pe care prea mulți dintre noi le suferă încă; dar știm că acest strigăt este auzit de Dumnezeu și răscumpărat, un strigăt pe care El însuși îl va transforma într-un cântec de bucurie, dacă știm să cerem iertare pentru persecutorii noștri și să ne rugăm pentru cei care ne fac rău.” Un cântec de bucurie a izbucnit la finalul slujbei, iar Cardinalul a parcurs o scurtă distanță în timp ce încerca să strângă cât mai multe mâini pentru a le transmite oamenilor afecțiunea Papei Francisc, ceea ce a reprezentat obiectivul de bază al întregii călătorii în Africa. (Salvatore Cernuzio pentru Vatican News)
