Papa aminteşte „holodomor”-ul din Ucraina
04.12.2003, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea a adresat un Mesaj Cardinalului ucrainean Lubomyr Husar, Arhiepiscop Major de Lviv al ucrainenilor şi Cardinalului Marian Jaworsky, Arhiepiscop de Lviv al latinilor, cu ocazia celei de A LXX-a aniversări a „Holodomor” (marea foamete), teribila înfometare voită de Stalin împotriva Ucrainei între anii 1932 şi 1933. Regimul sovietic decretase atunci să se confişte întreaga producţie agricolă şi produsele alimentare pentru a obliga ţara să se supună politicii de colectivizare forţată. Această măsură a provocat dispariţia a populaţii întregi iar, multele persoane care au murit atunci, deşi regimul a încercat să distrugă documentele, astăzi se ştie că numărul morţilor a ajuns la câteva milioane.
Prin Mesajul său, redactat în limba ucraineană, Suveranul Pontif a dorit, după cum explică o Notă explicativă ataşată mesajului, „să se unească în mod spiritual acelora care amintesc, în Ucraina, victimele acelei tragedii, invitând tinerele generaţii să amintească evenimentele din trecut pentru ca asemenea suferinţe să nu se mai repete”. „Amintirea trecutului capătă în sfârşit o valenţă care depăşeşte graniţele unei naţiuni, ajung la alte popoare, care au victime ale unor evenimente la fel de funeste şi pot să fie mângâiate de împărtăşire. (…) Celebrările prevăzute (…) nu sunt îndreptate împotriva altor naţiuni, ci doresc să trezească în sufletul fiecăruia sensul demnităţii fiecărei persoane, oricărui popor i-ar aparţine. (…) Conştientizarea aberaţiilor din trecut se traduce într-un imbold constant de a construi un viitor tot mai mult pe măsura omului, contrastând orice ideologie care profanează viaţa, demnitatea, justele aspiraţii ale persoanei”.
„Experienţa acelei tragedii – scrie în continuare Papa Ioan Paul al II-lea – trebuie să călăuzească astăzi simţireaşi munca poporului ucrainean spre perspective de înţelegere şi cooperare. Cu toate acestea, ideologia comunistă a contribuit la aprofundarea diviziunilor chiar şi în cadrul vieţii sociale şi religioase. Este necesar să se depună eforturi pentru o pacificare sinceră şi efectivă. (…) Sentimentul creştin de durere pentru cei morţi (…), trebuie să fie însoţit de voinţa de a edifica o societate unde binele comun (…) şi dreptul oamenilor să fie călăuze constante”.
„Atingerea acestui nobil scop depinde în primul rând de ucraineni, cărora le este încredinţată păstrarea moştenirii creştine orientale şi occidentale, şi responsabilitatea de a o face să ajungă la o sinteză originală de cultură şi civilizaţie. În aceasta constă contribuţia specifică pe care Ucraina este chemată să o ofere edificării acelei `case comune europene` în care fiecare popor poate afla în mod convenabil primire respectând valorile propriei identităţi”.
