Biserica ia poziţie în conflictul din Cluj-Napoca
25.11.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Referitor la situaţia creată în Cluj-Napoca cu privire la Asociaţia pentru Protejarea şi Ajutorarea Handicapaţilor Neuro-Psihici Cluj (APAHNP), am primit din partea Biroului de presă al Episcopiei Române Unite, Greco-Catolice de Cluj-Gherla, un comunicat, pe care îl redăm integral în cele ce urmează.
La 12 ani de la recâştigarea libertăţii, Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a rămas fidelă vocaţiei sale sociale şi desfăşoară, prin intermediul mai multor asociaţii şi organizaţii, pe teritoriul întregii Provincii Mitropolitane, o serie de acţiuni în sprijinul copiilor orfani, copiilor şi tinerilor cu probleme neuro-psihice şi motorii, sau al altor categorii de persoane defavorizate din punct de vedere social.
Una dintre acestea este APAHNP-C, asociaţie prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea şi integrarea socială şi socio-profesională a unor persoane cu handicap mental, mediu sau sever. În plus, preşedinta asociaţiei, dna Ana Mariana Ilieş, este o credincioasă greco-catolică practicantă, care şi-a câştigat întotdeauna existenţa într-un mod onest, dând dovadă de respect faţă de valorile autentic creştine şi de o preocupare sinceră şi dezinteresată faţă de nevoile aproapelui.
Cunoaştem frământările şi greutăţile care au fost întâmpinate, încă de pe vremea când acest program era doar în faza de idee. Totul a început imediat după anul 1990, când, având în familie unul dintre cei doi copii purtător de handicap neuro-psihic, doamna Ilieş a dorit să se dedice deschiderii unui centru de zi, care să facă viaţa mai uşoară persoanelor, din oraşul nostru, care au astfel de probleme.
Acţiunea a început într-o bună colaborare cu autorităţile locale, prin bunăvoinţa cărora s-au obţinut două sedii pentru noua asociaţie. Locul unde „visul” dnei Ilieş urma să devină realitate era o casă dezafectată, plină de umezeală şi deşeuri, având geamuri sparte şi uşi care nu se închideau (str. Milton Lehrer nr. 18).
Numai puterea rugăciunii şi tăria speranţei au făcut posibilă amenajarea acestui spaţiu. Astfel prin dârzenia dnei Ilieş s-au obţinut finanţări externe şi s-au amenajat mai multe laboratoare şi ateliere de lucru moderne, în vederea desfăşurării în condiţii optime a programelor propriu-zise (cei interesaţi pot să se convingă de acest lucru vizitând centrul).
Încă de la început noua asociaţie a fost înscrisă în lista ONG-urilor, care activează sub ocrotirea Episcopiei noastre, iar Biserica noastră s-a implicat prin rugăciune, asistenţă şi alte tipuri de ajutor. Zilnic un preot voluntar celebrează, în capela special amenajată, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie atât pentru copiii care frecventează acest centru, cât şi pentru întregul personal, oferind asistenţa spirituală necesară.
Având în vedere numeroasele probleme cu care se confruntă ţara noastră în această perioadă de tranziţie, am considerat şi considerăm de datoria noastră implicarea activă în domeniul social, prin lansarea sau încurajarea acestor tipuri de programe de asistenţă socială, pentru diferite categorii de persoane, datorie care considerăm că se extinde şi asupra autorităţilor, dar şi a întregii societăţi civile.
„Fiecare pom se cunoaşte după roadele sale” scrie Sf. Evanghelist Matei (Mt. 12,33); iar roadele acestei asociaţii sunt vizibile, în special sub aspectul beneficiarilor direcţi, membrii centrului reuşind să dobândească multe abilităţi care îi ajută să aibă o autonomie, să se simtă persoane umane, fii ai lui Dumnezeu, fapt care „trădează” o muncă asiduă şi profesionistă.
Menţionăm faptul că acest centru este cunoscut şi pe plan internaţional, fiind vizitat şi apreciat de numeroase personalităţi dintre care amintim doar pe ES Mons. Jean Claude Perisset, Nunţiu Apostolic în România, Pr. Prof. Jean Yves Brachet, Decan al unei Facultăţi de Teologie din Franţa, Mons. Martin Luley, Vicar general al Arhiepiscopiei de Maintz, Pr. Hervet Lebot, Pr. Jos Weisgerberg, membrii din comunitatea româneasă din SUA…
Sperăm ca atât autorităţile, cât şi întreaga societate civilă, să înţeleagă necesitatea continuării acestui program şi împreună să susţinem cu fermitate şi fără sincope activităţile desfăşurate aici. Cu încredere în Dumnezeu şi cu convingerea că se va acţiona, în continuare, cu multă înţelepciune şi dragoste, ne exprimăm speranţa că se vor depăşi toate neînţelegerile apărute, în vederea unui singur scop: binele semenilor noştri însemnaţi deja din plin cu semnul suferinţei.
