Sărbătoarea „Tuturor sfinţilor” ne invită să privim spre cer

01.11.2002, Vatican (VIS) - Preaiubiţi fraţi şi surori!

1. Astăzi, Biserica, aşa cum spune Liturgia, are „bucuria de a celebra într-o singură sărbătoare meritele şi cinstirea tuturor Sfinţilor”: nu numai ale celor pe care ea i-a proclamat de-a lungul secolelor, ci şi ale nenumăraţilor bărbaţi şi femei a căror sfinţenie, ascunsă în această lume, îi este cunoscută lui Dumnezeu şi străluceşte în Împărţia sa veşnică.

   În climatul spiritual al comuniunii Sfinţilor, îi amintesc cu drag pe fraţii şi surorile care au fost canonizaţi în ultimul an: Alonso de Orozco; Ignazio da Santhia; Umile da Bisignano; Paulina do Coracao Agonizante de Jesus; Benedetta Cambiagio Frassinello; Pio da Pietrelcina; Pedro de San Jose Betancur; Juan Diego de Guadalupe; Josemaria Escriva de Balaguer.

   Gândindu-ne la aceşti străluciţi mărturisitori ai Evangheliei, să îi mulţumim lui Dumnezeu, „izvorul a toată sfinţenia”, pentru că i-a dăruit Bisericii şi lumii. Prin exemplul lor, ei dovedesc că „toţi credincioşii – după cum învaţă Conciliul – sunt chemaţi la plinătatea vieţii creştine şi la desăvârşirea iubirii” (LG, 40), tinzând la „dimensiunea înaltă” a vieţii creştine obişnuite (cfr. Novo millennio ineunte, 31).

2. Sărbătoarea de astăzi ne invită să ne îndreptăm privirea spre Cer, ţinta peregrinării noastre pământeşti. Acolo ne aşteaptă comunitatea în sărbătoare a Sfinţilor. Acolo ne vom întâlni cu cei dragi ai noştri decedaţi, pentru care se va înălţa rugăciunea noastră în marea comemorare liturgică de mâine.

   Credincioşii creştini şi familiile merg în aceste zile în cimitire, unde se odihnesc rămăşiţele pământeşti ale celor apropiaţi lor, în aşteptarea învierii finale. Şi eu mă întorc în mod spiritual la mormintele celor dragi ai mei, unde am avut ocazia să mă opresc de curând, în timpul vizitei mele apostolice la Cracovia.

   Ziua de 2 noiembrie, ne cere însă să nu uităm, ba chiar într-un anumit sens să privilegiem în rugăciune sufletele atâtor decedaţi pe care nu îi mai aminteşte nimeni, pentru a-i încredinţa Milostivirii divine. Mă gândesc în mod deosebit la toţi aceia care au lăsat această lume în anul care a trecut. Mă rog în special pentru victimele faptelor sângeroase, care, în lunile trecute şi chiar în aceste zile, au continuat să lovească omenirea. Comemorarea tuturor celor decedaţi nu poate să nu fie şi o invocare comună de pace: pace pentru cei care au trăit, pace pentru cei ce trăiesc, pace pentru cei ce vor trăi.

3. În slava Paradisului străluceşte Fecioara Maria, pe care Cristos a încoronat-o ca Regină a Îngerilor şi a Sfinţilor. Către ea, „semn al speranţei sigure şi al mângâierii” (LG, 68), priveşte Biserica peregrină, dornică să se alăture celei triumfătoare în patria cerească. Preasfintei Fecioare Maria îi încredinţăm pe toţi cei decedaţi ai noştri, ca să aibă parte de fericirea veşnică.