Ploscaru – Manciulea: „Gânduri împărtăşite”

18.06.2002, Blaj (Catholica) - La Centrul de Studii „Jacques Maritain” din Blaj a apărut un volum inedit: „Gânduri împărtăşite – Episcopul Ioan Ploscaru către Prof. dr. Ştefan Manciulea”, cuprinzând corespondenţă din perioada 1968-1984. Ediţia este realizată de pr. dr. Ioan Mitrofan, conferenţiar universitar; corespondenţa inedită a fost pusă la dispoziţie de doamna Ştefania Manciulea, fiica profesorului Ştefan Manciulea.

„În preocuparea de a reconsidera istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, adăugându-i câte ceva din ceea ce s-a păstrat din perioada anilor 1948-1989 şi după această dată, este necesară o reconstituire a sa, chiar şi fragmentară, prin acele dovezi care s-au păstrat”, spune pr. Ioan Mitrofan, explicând demersul său. „Ideea de a publica corespondenţa dintre doi oameni de neuitat ai Bisericii Române Unite face parte dintr-un proiect, deocamdată mental, de restituire către societatea românească a unor puncte de reper privind istoria fragmentată de evenimente a acestui popor român, unicat şi singular în felul lui.”

În introducere, pr. Mitrofan face câteva consideraţii faţă de stilul epistolar al Episcopului Ploscaru. „O caracteristică a sa este spontaneitatea şi sinceritatea naturală neforţată, netransformată de condiţiile în care scria. De fapt, a fost un har de a trăi liber de complexarea pe care supravegherea fostului regim a exercitat-o asupra sa (…) se poate spune că a scris fără patimă, parcă vorbind despre alţii care au fost obligaţi să suporte regimul penitenciarelor, al anchetelor, al agenţilor inoportuni gata să-i ajute să-şi schimbe părerea pentru `o viaţă mai bună, printr-un compromis moral`. Nu a făcut-o şi nu puţine sunt relatările sale despre consecinţele acestei verticalităţi a caracterului.”

Înainte de a prezenta scrisorile – integral sau în rezumat, unele în fotocopie, după importanţa lor -, pr. Mitrofan prezintă în general problematica abordată în scrisori. Astfel cei doi au discutat despre studii elaborate de prof. Manciulea, despre diferite alte cărţi şi documente, despre problemele lor de sănătate. Părintele redă în mod special „cuvintele de duh”, proverbe, expresii personale sau preluate, care „au împestriţat plăcut” scrisorile PS Ploscaru. Corespondenţa mai evidenţiază preocupările celor doi legate de atitudinea autorităţilor privind dizidenţa greco-catolică, de politica Vaticanului, de atitudinea Bisericii surori, precum şi o reevaluare a istoriei. De asemenea, sunt prezentate preocupări religioase, oamenii Bisericii, „puseele de construire, din umbra interdicţiilor, a istoriei şi culturii pe care Biserica Română Unită le-a avut ca obiectiv în dăinuirea sa şi au rămas ca ideal peren, plin de speranţă într-un viitor mai bun”.