Legea nu ajunge sus la mănăstire
18.06.2002, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - La mănăstirea Nicula şantierul de construcţii pentru construirea unui nou complex edilitar se află în plină desfăşurare * Lucrările se derulează împotriva unei interdicţii legale dată de o ordonanţă preşedenţială *Vechea biserică de zid a mănăstirii, construită de greco-catolici în sec. XIX stă sub semnul demolării
Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla este contrariată de faptul că, Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului continuă lucrările de construcţii pe şantierul de la Mănăstrirea Nicula. Deşi există o ordonanţă preşedenţială, prin care se interzice orice activitate de şantier sau lucrări la complexul monahal, prin hotărârea nr.49/2002 adusă de Tribunalul Cluj, corectată prin decizia Curţii de Apel 964/2002, care permite doar lucrări de întreţinere, la Nicula se lucrează în prezent cu toate forţele. Mai ales cu deţinuţi din Penitenciarul Gherla.
Ordonanţa preşedenţială amintită este irevocabilă (adică nu mai există o altă alternativă din punct de vedere legal) şi are caracter vremelnic (până la închiderea procesului deschis de greco-catolici privind dreptul de proprietate, cauză care se judecă în prezent la Tribunalul din Bacău), şi executorie, după cum este menţionat în cadrul codului de procedură civilă, la art. 581. Acelaşi cod specifică faptul că execuţia ordonanţei preşedenţiale se va face prin îndeplinirea ei de bună voie. Deşi Statul Român este parte în procesul în derulare, alături de Arhiepiscopia ortodoxă de la Cluj şi Mănăstirea Nicula, Guvernul Năstase ignoră pur şi simplu ordonanţa preşedenţială de interzicere a lucrărilor de şantier şi construcţii de la Mănăstirea Nicula, astfel că, pe de o parte, prin HG 407/2002, acordă un ajutor financiar de 2 miliarde de lei, specificat, pentru lucrările de la aşezământul monahal Nicula, iar pe de alta participă cu efective de oameni aflaţi în instituţii din subordinea guvernamentală (adică cu deţinuţi de la Penitenciarul Gherla).
Greco-catolicii de la Cluj au solicitat în mod expres o punere în execuţie a respectivei ordonanţe preşedenţiale, cerere care, curios, le-a fost respinsă de instanţă, iar la apelul solicitat la această neaştepată decizie, răspunsul întârzie de cel puţin trei săptămâni. Să fie oare acesta efectul recentei scrisori a Patriarhului Teoctist către Ministrul Justiţiei Rodica Stănoiu, prin care se cerea instanţelor judecătoreşti să decline orice cauză patrimonială dintre ortodocşi şi greco-catolici, transferându-o la nivelul comisiei de dialog ecumenic dintre cele două Biserici? Rezultatele de până acum nu infirmă faptul că această scrisoare, retransmisă ulterior tuturor instanţelor din ţară, cu luare de cunoştinţă sub semnătură, nu are efectul scontat. Unde este atunci independenţa justiţiei? Unde este dreptul constituţional al fiecărei persoane din România de a se adresa liber la justiţie? De ce oare românii apelează din ce în ce mai mult la instanţele internaţionale de la Strasbourg pentru rezolvarea cazurilor cu care se confruntă în ţară?
Faptul că la mănsătirea Nicula, pe un vechi domeniu greco-catolic revendicat de Eparhia Română Unită de la Cluj, se construieşte în continuare, în ciuda unei interdicţii legale, dovadă fiind şi recentele fotografii primite la redacţie, făcute în 11 iunie, denotă o gravă încălcare, cel puţin al unei conduite morale a părţilor implicate în acest conflict. ën ipoteza că uniţii şi-ar recăpăta domeniul monahal, confiscat în 1948 fără nici un drept (canonic sau civil), este posibil că vechea înfăţişare a mănăstirii Nicula să fie cu totul alta, cu noi clădiri ridicate şi cu vechea biserică de zid dărâmată. Menţionăm că lângă respectiva biserică de zid a mănăstirii (din secolul XIX), ortodocşii au demarat lucrările de construcţie a unui nou lăcaş de cult, mult mai mare decât primul, după reiese şi din proiectul anunţat cu luni în urmă de stăreţia mănăstirii şi de către conducerea Arhiepiscopiei ortodoxe de la Cluj. Această manieră de construcţie, a unei noi biserici ortodoxe în coasta celeilalte, vechi greco-catolice, a făcut ca la Vadu Izei , în Mararmureş, vechiul lăcaş de cult (cel mai vechi imobil eclezial românesc din zid din zonă) să fie demolat fără nici o reţinere. La fel s-a întâmplat şi la Băişoara (jud. Cluj), vechea biserică de lemn greco-catolică fiind dezembrată într-o noapte, pentru a fi mutată, după cum au declarat ulterior ortodcşii din sat. Din păcate mai multe biserici, precum cea din Ungheni (Mureş), Urca (Cluj) ar putea avea aceeaşi soartă. (Daniel Sârbu)
