Despre democraţie şi teocraţie în Biserică
12.05.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Aflată în permanentă relaţie cu Statul, Biserica Ortodoxă se află astfel şi în relaţie cu democraţia. De aici, a afirmat pr. lect. dr. Irimie Marga, rezultă întrebarea firească: „Este Biserica democratică, sau nu?”
La Colocviul Internaţional „Cultele şi Statul în România”, desfăşurat în 10 şi 11 mai la Cluj-Napoca, pr. lect. dr. Irimie Marga a susţinut discursul cu tema: „Biserica majoritară şi provocarea coabitării în societatea românească”. Răspunzându-şi la propria întrebare, pr. Marga a afirmat: „Un posibil răspuns trebuie să înceapă cu simpla definire semantică a democraţiei, adică `puterea poporului`. Astfel, raportând Biserica la `puterea poporului` putem spune, de la început, că Biserica este şi nu este democratică. Biserica este democratică pentru că organizarea şi conducerea ei se face prin puterea poporului lui Dumnezeu, dar nu este totuşi democratică pentru că, în ultimă instanţă, puterea poporului izvorăşte din `puterea de sus`, adică din puterea lui Dumnezeu. Iată cum în Biserică se întâlnesc şi se armonizează teocraţia cu democraţia.”
În discursul său, care a urmat celui al Nunţiului Apostolic în România, Arhiepiscopul Jean-Claude Perisset, preotul ortodox a analizat şi problema majorităţii şi minorităţii din perspectiva Bisericii. „O polemică neterminată în democraţie”, a afirmat el, „este cea a raportului dintre majoritate şi minoritate. Cu referire la acest raport s-au conturat două opinii preponderent contrare, şi anume: 1. ideea de egalitate care trebuie să depăşească noţiunile de `majoritate` şi `minoritate`, care se referă mai mult la cantitate, în detrimentul calităţii; 2. respectiv ideea că acest raport trebuie să fie determinat de proporţionalitate, iar nu de egalitate, pentru ca majoritatea să nu fie defavorizată faţă de minoritate.”
El a continuat: „După cum se vede, cele două opinii sunt contrare şi au dat naştere la polemici numeroase. Opinia noastră este că ambele idei sunt corecte, incorect este exclusivismul lor. De aceea, pentru un bun raport între Bisericile majoritare şi cele minoritare trebuie avută în vedere atât egalitatea cât şi proporţionalitatea; importantă este sincronizarea lor. Acesta este lucrul cel mai greu de înţeles, cu atât mai greu de realizat.”
În ultima parte a discursului său, pr. Marga a vorbit despre Legea Cultelor şi despre avantajele şi dezavantajele poziţiei de `majoritar` sau `minoritar`. „Inexistenţa unei Legi a Cultelor face imposibilă definirea clară a statutului de `Biserică majoritara` sau `Biserică minoritara` în România. Cert este că fiecare dintre ele are şi avantaje şi dezavantaje. A crede că un anumit statut, fie majoritar, fie minoritar, poate avea numai avantaje sau privilegii, înseamnă a concepe greşit relaţiile dintre culte.”
„Lucrul cel mai important”, a mai spus pr. Marga, „este convieţuirea dintre credincioşi. […] În România stau încă două mari misiuni de îndeplinit: 1) elaborararea urgentă a noii Legi a Cultelor care să ofere un suport juridic benefic tuturor cultelor, şi 2) depăşirea tensiunilor încă existente dintre unele comunităţi ortodoxe şi greco-catolice.”
