Obiecţii faţă de răspândirea incinerării în Italia

16.07.2010, Roma (Catholica) - În faţa răspândirii practicării incinerării şi a creşterii cererilor pentru aruncarea cenuşii în mare, Ordinarul militar al Italiei, Arhiepiscopul Vincenzo Pelvi, îşi exprimă într-o notă nedumerirea, ca răspuns dat autorităţilor marinei militare care doresc să ştie cum trebuie să procedeze. A ascunde moartea şi a uita sufletul nu face fericită viaţa, în general o face mai superficială, afirmă Mons. Pelvi, explicând că sensibilitatea culturală actuală tinde la a eclipsa moartea, favorizând creşterea unei mentalităţi atenuate care disimulează, atrăgând în mod deosebit tinerii într-un proces colectiv de anulare, citim în relatarea de pe Radio Vatican.

Conform declaraţiilor prelatului, camuflarea morţii pentru ca gândul la ea să nu tulbure înseamnă favorizarea unei abordări evazive a existenţei. Despre moarte se vorbeşte tot mai puţin, continuă Mons. Pelvi, se rostesc puţine cuvinte, se tace; o adevărată dispreţuire a morţii devenită jenantă, pentru că ar deranja senzaţia de sănătate a celorlalţi; cultul tinereţii, frumuseţii, carierei şi plăcerii reduc atenţia faţă de realităţile spirituale şi transcendente şi reprezintă o explicaţie pentru respingerea morţii. Această anulare explică şi regulile ce conduc la închiderea imediată a sicriului cu rămăşiţele pământeşti ale defunctului, pentru a întrerupe contactul cu corpul şi a împiedica manifestarea sentimentelor.

Dacă în ultimii ani, aminteşte prelatul, se înregistrează în Italia o creştere a cererilor de incinerare din partea creştinilor, Biserica, deşi preferă înmormântarea tradiţională, nu respinge această practică cu excepţia situaţiilor când este dorită ca formă de dispreţ faţă de credinţă, respectiv când acest gest postulează neantul spre care este condusă fiinţa omenească. Recent, în diferite naţiuni, legislaţia civilă permite posibilitatea răspândirii cenuşii în natură sau conservarea în alte locuri decât cimitirul, ca de pildă locuinţele private. Împrăştierea cenuşii în apa mării, fluviilor sau lacurilor, sau în mod anonim în alte locuri, fac mult mai dificilă amintirea morţilor; a împiedeca posibilitatea exprimării, având un punct precis de referinţă, a durerii personale şi comunitare sărăceşte omul. În special pentru noile generaţii, viaţa celor care le-au precedat rămâne anonimă, cu o crescândă carenţă de istorie. Acestea sunt motivele privind incinerarea care provoacă nedumerire: cimitirele, încheie prelatul italian, sunt şi rămân locuri sacre unde să fie depuse urnele, amintind viaţa celor dragi, primind consolare şi ajutor, vestind speranţa creştină în înviere.

Sursa: Radio Vatican