Conferinţele Episcopale din Europa discută despre demografie şi familie (I)
30.09.2010, Roma (Catholica) - Cum să se contracareze iarna demografică ce loveşte şi înspăimântă Europa, şi mai ales ce măsuri şi ce cultură sunt necesare pentru a reînnoi speranţa creştină pe bătrânul continent, sunt temele centrale asupra cărora se va concentra Adunarea plenară a preşedinţilor Conferinţelor Episcopale din Europa, care va avea loc la Zagreb între 30 septembrie – 3 octombrie 2010. Tema aleasă de Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) pentru Adunarea plenară este „Demografia şi familia în Europa”. Pentru a înţelege mai bine cât şi cum a intenţionat CCEE să schimbe politicile şi cultura care par să tragă Europa într-o agonie lentă şi decadentă, agenţia Zenit l-a intervievat pe pr. Duarte da Cunha, secretar general al CCEE. Vă oferim acum prima parte a interviului apărut în traducere pe Ercis.ro.
– Care sunt motivele care au determinat CCEE să desfăşoare o investigaţie asupra rolului familiei în Europa?
– În fiecare an se reuneşte Adunarea plenară a CCEE, cu preşedinţii Conferinţelor Episcopale din Europa (33) şi patru Episcopi europeni care nu aparţin unei Conferinţe Episcopale (Luxemburg, Monaco, Republica Moldova, Cipru), dar sunt membrii ai CCEE. Împreună cu raportul normal al activităţilor, preşedinţia de la CCEE primeşte de la diferiţii membrii propuneri de teme pentru adunarea plenară următoare. Diferitele propuneri sunt analizate amănunţit cu scopul de a găsi o temă care să poată răspunde preocupărilor reale prezentate de preşedinţii Conferinţelor Episcopale.
Anul acesta tema aleasă este evoluţia demografică, care, mai ales în Europa, ridică îngrijorări foarte grave în diferitele domenii sociale, sanitare, politice şi economice. Europa suferă de câteva decenii de o prăbuşire demografică ce provoacă probleme serioase întregii organizări sociale şi civile a naţiunilor. Biserica nu are pretenţia de a propune soluţii magice pentru a rezolva o problemă atât de complexă, dar are misiunea de a face să strălucească lumina lui Dumnezeu şi a trezi speranţa creştină printre oameni pentru ca aceştia să reuşească să înfrunte în mod serios problemele cu încredere şi entuziasm.
La diferite nivele şi în diferite ocazii, de la universităţi la operele sociale, de la viaţa pastorală la intervenţiile publice, Biserica Catolică prin Episcopii săi încearcă să îi trezească pe oameni alungând fantomele, învingând temerile, încercând să reverse încredere şi speranţă în creşterea familiilor şi a naşterilor. Decizia de aborda această temă în cadrul Adunării plenare a CCEE nu a fost luată numai pentru a vorbi despre demografie ca o problemă pur şi simplu de cifre şi de statistici. Chiar dacă cifrele sunt importante pentru a revela dimensiunea problemei, evoluţia demografică este o problemă care implică direct viaţa persoanelor, care implică decizia de a da naştere la copii, care determină angajarea de a da naştere familiei şi de a o susţine, care determină deci evoluţia socială a civilizaţiei.
Este deci o temă care ne permite să evaluăm cum s-a schimbat societatea în ultimele decenii şi cum trebuie intervenit pentru a schimba stilurile de viaţă. Provocarea este mare, deoarece cultura şi mentalitatea dominante par să fie condiţionate de consumism şi de o practică utilitaristă nefavorabilă familiei şi vieţii care trebuie să se nască. În acelaşi timp, temerile pentru viitorul economiei nu favorizează crearea de familii cu mulţi copii. Biserica este foarte conştientă că familia este celula fundamentală a societăţii şi pentru acest motiv vrea să trateze problema demografică legată de familie. În acest context, este evident, şi Biserica susţine aceasta din totdeauna, că promovarea natalităţii trebuie să fie însoţită de susţinerea dată familiei. Creşterea demografică, apărarea familiei şi apărarea vieţii sunt legate în mod intrinsec. Iată pentru ce tema aleasă de CCEE este cea a demografiei şi familiei.
De subliniat că orizontul întâlnirilor CCEE nu este numai acela al experţilor specializaţi în temă, chiar dacă acest lucru este necesar şi foloseşte ca bază pentru reflecţii, ci al păstorilor care încearcă să înţeleagă cu pot să colaboreze între ei şi cu societatea cu scopul de a face să rezulte o cultură generoasă şi deschisă faţă de viaţă. Obiectivul CCEE este acela de a promova practica de acţiuni bune şi caritative, a proclama Evanghelia vieţii şi a familiei, a susţine asociaţiile familiale şi acţiunile de iubire reciprocă într-un orizont de apărare şi îmbogăţire a binelui comun. În acest domeniu, secretariatul CCEE, cu ajutorul experţilor în materie, a pregătit o investigaţie cu privire la evoluţia demografică şi a familiei în diferitele Conferinţe Episcopale din Europa. Tema este de actualitate urgentă şi în centrul unei preocupări împărtăşite, dat fiind faptul că toate Conferinţele Episcopale din Europa au răspuns.
– Care sunt temele pe care le-a atins investigaţia? Şi care au fost rezultatele?
– Un prim aspect al investigaţiei a fost acela de a cunoaşte starea evoluţiei demografice în diferitele ţări. Dacă în urmă cu mult timp unora le era frică de o lume suprapopulată, astăzi începe să se constate că în schimb pericolul este acela al scăderii demografice, cu toate consecinţele legate de ea. Chiar dacă în Europa se constată încă o anumită creştere demografică, acest lucru se datorează sosirii de noi persoane care provin de pe alte continente. Procentele de natalitate în schimb s-au prăbuşit. O problemă ridicată de aproape toate ţările este realitatea dramatică a avortului. Faptul că în atâtea ţări există legi care permit libera „întrerupere a sarcinii” face în aşa fel încât avortul să fie practicat cu mare superficialitate. Este vorba de un semn care face să se înţeleagă decadenţa sensibilităţii faţă de valoarea vieţii şi este desigur una dintre cauzele prăbuşirii demografice.
Acest lucru duce la a doua problemă, aceea a piramidei vârstei, cu puţini tineri şi tot mai mulţi bătrâni, un fenomen care tulbură raportul dintre generaţii. În cadrul investigaţiei s-a încercat să se înţeleagă raportul dintre familie şi natalitate, aceasta şi pentru a verifica sănătatea familiei şi cum ajută statele familia în aşa fel încât aceasta să poată avea mai mulţi copii. Foarte important în acest context este a înţelege cum s-a schimbat cultura mai ales faţă de maternitate. Investigaţia încearcă să analizeze în ce mod fiecare ţară priveşte la familie şi la maternitate. Ultima problemă, care nu este marginală, tratată de raport este aceea de a înţelege în ce mod fiecare Biserică domestică intervine pentru a ajuta creşterea şi fericirea familiilor şi a copiilor.
