Papa a acordat un amplu interviu unei publicaţii iezuite
19.09.2013, Vatican (Catholica) - Într-un amplu interviu cu unul dintre confraţii săi iezuiţi, Papa Francisc vorbeşte cu francheţea obişnuit despre pericolul accentuării prea mari a învăţăturii catolice despre sexualitate şi etica medicală; despre motivaţiile din spatele stilului său de guvernare; şi despre prioritatea sa numărul unu pentru Biserica de astăzi. Interviul a fost acordat pr. Antonio Spadaro, editor al publicaţiei italiene „La Civilta Cattolica”. Pontiful a răspuns întrebărilor în luna august, articolul apărând astăzi în publicaţii iezuite în mai multe limbi, simultan.
„Nu putem să insistăm doar pe temele legate de avort, ‘căsătoriile’ homosexuale şi metodele contraceptive”, afirmă Sfântul Părinte în interviu, subliniind că a fost „dojenit” pentru că nu a vorbit suficient de des pe astfel de teme. „Nu trebuie să vorbim despre acestea tot timpul. Învăţăturile dogmatică şi morale ale Bisericii nu sunt toate echivalente. Slujirea pastorală a Bisericii nu poate fi obsedată de transmiterea unei multitudini disjuncte de doctrine care să fie impuse cu insistenţă. Proclamarea într-un stil misionar se concentrează pe esenţial, pe lucrurile necesare: acestea sunt aspectele care de asemenea fascinează şi atrag mai mult, care fac inima să ardă, cum s-a întâmplat cu discipolii în Emaus. Trebuie să găsim un nou echilibru; altfel edificiul moral al Bisericii riscă să se prăbuşească asemenea unui castel din cărţi, pierzând prospeţimea şi mireasma Evangheliei. Propunerea Evangheliei trebuie să fie mai simplă, mai profundă, mai radioasă. Din această propunere trebuie să decurgă consecinţele morale.”
Papa a reafirmat una dintre temele sale majore: nevoia de se arăta mai multă milostivire decât judecare în confruntarea cu păcatul. „Biserica are astăzi cel mai mult nevoie de abilitatea de a vindeca răni şi de a încălzi inimile credincioşilor. Are nevoie de apropiere”, a spus el. „Biserica uneori s-a închis în sine pentru lucruri mici, după reguli înguste. Cel mai important lucru este prima proclamare: Isus Cristos te-a mântuit. […] Confesionalul nu este o cameră de tortură, ci locul în care milostivirea lui Dumnezeu ne motivează să devenim mai buni. […] Cei care caută mereu soluţii disciplinare, care tânjesc după o ‘siguranţă’ doctrinală exagerată, cei care se încăpăţânează să recupereze un trecut care nu mai există – aceştia au asupra lucrurilor o viziune statică şi orientată spre interior „, a explicat Pontiful. „În acest fel, credinţa devine o ideologie între alte ideologii.”
Sfântul Părinte a vorbit de asemenea pe larg despre stilul său în guvernarea Bisericii. „Mulţi cred că schimbările şi reformele pot avea loc în timp scurt”, a spus el. „Cred că avem mereu nevoie de timp pentru a aşeza temeliile unei schimbări reale, efective. Iar acesta este timpul discernământului. Uneori discernământul ne îndeamnă să facem tocmai ceea ce la început credeam că o să facem mai târziu. Aşa ceva mi s-a întâmplat mie în ultimele luni”, a spus Papa, fără să dea detalii concrete. A descris apoi evoluţia stilului său de guvernare, începând cu numirea la 36 de ani ca superior al provinciei argentiniene a iezuiţilor. „Stilul meu autoritar şi rapid de luare a deciziilor a făcut să am probleme serioase şi să fiu acuzat de ultraconservatorism.” Mai apoi, ca Arhiepiscop de Buenos Aires, a adoptat o altă metodă, întâlnindu-se des cu Episcopii auxiliari. „Cred că consultarea este foarte importantă”, a subliniat el, amintind că, în noua sa funcţie, de Papă, a numit un grup de opt Cardinali care să îl consilieze. „Doresc să se vadă că este o consultare reală, nu de faţadă.”
Privitor la birocraţia din Vatican, din a cărei reformă a făcut o prioritate în cele şase luni de pontificat, Papa Francisc a subliniat nevoia transferării de autoritate spre Bisericile locale. Unele instituţii vaticane „riscă să devină instituţii de cenzură”, a afirmat el. „Este uimitor să vezi acuzele de lipsă de ortodoxie (de dreaptă credinţă) ce vin la Roma. Cred că aceste cazuri trebuie să fie investigate de Conferinţele Episcopale locale, care pot să aibă o asistenţă valoroasă dinspre Roma. Aceste cazuri, de fapt, ar fi mult mai bine să fie tratate local. Congregaţiile Curiei să fie mediatori.” În probleme ce ţin mai mult de credinţă decât de guvernare, Sfântul Părinte a spus că Papa şi Episcopii împărtăşesc autoritatea cu laicii. „Biserica este poporul lui Dumnezeu în călătoria sa prin istorie. A gândi cu Biserica este de aceea modul meu de a fi parte a acestui popor. Toţi credincioşii, consideraţi ca întreg, sunt infailibili în problemele de credinţă.” Şi a adăugat imediat: „Trebuie să fim foarte atenţi să nu credem că această infailibilitate a tuturor credincioşilor despre care vorbesc în lumina Conciliului Vatican II este o formă de populism. Nu. Este experienţa ‘Sfintei Mame Biserici ierarhice’, după cum o numea Sf. Ignaţiu, a Bisericii ca popor al lui Dumnezeu, păstori şi credincioşi împreună.”
Printre temele abordate în interviu a fost şi aceea a găsirii unui rol mai vizibil pentru femei în Biserică, în contextul în care toţi preoţii sunt bărbaţi. „Sunt preocupat de o soluţie care nu poate fi redusă la un fel de ‘macho feminin’, deoarece femeia are o alcătuire diferită decât bărbatul”, a spus Pontiful. „Biserica nu poate să fie ea însăşi fără femeie şi rolul ei. Femeia este esenţială pentru Biserică. Maria, o femeie, este mai importantă decât Episcopii. Spun aceasta deoarece nu trebuie să confundăm funcţia cu demnitatea.” Papa Francisc, al cărui stil simplu de celebrare a Liturghiei a adus critici dinspre catolicii tradiţionalişti, a vorbit şi despre controversatul subiect al liturgiei. Decizia Papei Benedict al XVI-lea, din 2007, de a ridica majoritatea restricţiilor privitoare la celebrarea Liturghiei tridentine „a fost prudentă şi motivată de dorinţa de a-i ajuta pe oamenii care au această sensibilitate”, a spus Pontiful. „Ce este îngrijorător totuşi e riscul ideologizării (vechii Liturghii), al exploatării ei.” A mai spus de asemenea că reforma liturgică ce a urmat Conciliului Vatican II (1962-1965) este „absolut ireversibilă”.
