BOR despre reforma în domeniul sănătăţii (comunicat)
08.03.2008, Bucureşti (Catholica) - În şedinţa sa din zilele de 6-7 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a analizat propunerile de modificare şi completare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, respectiv Titlul VI – „Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule în scop terapeutic”, în sensul introducerii noţiunii de „consimţământ / acord prezumat”. Ţinând cont de faptul că Biserica Ortodoxă Română şi-a exprimat, deja, punctul de vedere oficial în ceea ce priveşte transplantul de ţesuturi şi organe (hotărârea Sfântului Sinod nr. 1729/2004), precum şi principiile care trebuie să stea la baza actului donării de organe, Sfântul Sinod hotărăşte:
– îşi exprimă dezacordul faţă de introducerea noţiunii de „consimţământ prezumat” în articolul 142 al Legii 95/2006 şi a celorlalte amendamente ce decurg din acesta, deoarece contravine principiilor morale creştin-ortodoxe, anulează principiul dăruirii de sine şi al dragostei frăţeşti cuprins în consimţământul explicit şi exclude rolul familiei în cazul persoanelor aflate în moarte cerebrală sau decedate, dacă acestea nu şi-au exprimat clar acordul în timpul vieţii;
– apreciază că actul prelevării de organe, ca şi acceptul donării organelor, are valoare morală numai când este făcut conştient, informat şi cu altruism; consimţământul/acordul prezumat, chiar dacă ar creşte considerabil numărul de organe şi ţesuturi recoltate de la donatori decedaţi, reprezintă o lipsă de respect faţa de fiinţa umană şi poate deschide calea abuzurilor şi satisfacerii intereselor profesionale. În plus, acceptarea consimţământului prezumat ar putea duce la ştirbirea încrederii pacienţilor în medici, în condiţiile în care pacienţii vor crede că, odată ajunşi în stare critică, viaţa lor nu mai are valoare decât ca sursă de organe şi ţesuturi;
– consideră că, pentru creşterea numărului de donatori de organe şi ţesuturi pentru transplant, alternativa morală ar putea fi încurajarea voluntariatului şi introducerea, prin lege, a cardului de donator, care reflectă opţiunea persoanei faţă de donarea de ţesuturi şi organe. O asemenea abordare plasează transplantul de ţesuturi şi organe pe un fundament etic solid, având ca element central respectul pentru fiinţa umană – care continuă să existe şi după moartea sa biologică, reducând astfel posibilitatea producerii abuzurilor;
– în concluzie, consideră că modificarea prevederilor referitoare la transplant din Legea nr. 95/2006 nu reprezintă, valoric, o îmbunătăţire a acesteia.
