Sinod 2014: A patra sesiune generală
08.10.2014, Vatican (Catholica) - Dezbaterea generală din Sinodul Episcopilor a continuat în a patra sesiune generală, marţi, 7 octombrie, după-amiază, urmând ordinea din instrumentum laboris. Tema a fost „Programul pastoral pentru familie: diferite propuneri” (partea a II-a, capitolul 2). Mai întâi a fost subliniată legătura dintre criza credinţei şi criza familiei: s-a spus că prima o generează pe a doua. Aceasta deoarece credinţa este văzută cel mai adesea ca un set de doctrine, când este în primul rând un act liber prin care cineva se încredinţează pe sine lui Dumnezeu. Aceasta a dat naştere, printre altele, la sugestia realizării unui „Vademecum” dedicat catehizării familiei, pentru a întări misiunea ei evanghelizatoare. Mai mult, s-a subliniat credinţa slabă a multor persoane botezate; aceasta conduce adesea la căsătorii între persoane care nu sunt în mod potrivit conştient de legământul pe care şi-l asumă.
În al doilea rând, a fost menţionată o importantă provocare ce stă în astăzi în faţa familiilor, şi anume „dictatura gândirii unitare”, care doreşte să introducă în societate acele contravalori ce distorsionează viziunea despre căsătorie ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Criza valorilor, secularismul ateist, hedonismul şi ambiţia puterii distrug familiile de astăzi, distorsionându-le, slăbind oamenii şi în consecinţă făcând fragilă chiar societatea. Este de aceea important să se redea credincioşilor conştiinţa apartenenţei la Biserică, dat fiind că Biserica creşte prin atracţie, iar familiile din Biserică atrag alte familii. Biserica, la rândul ei, ca expertă în umanitate, trebuie să sublinieze frumuseţea şi nevoia fiecăruia de a avea o familie. Este necesar să se retrezească în omenire simţul apartenenţei la unitatea familiei. În plus, ca o reflecţie a iubirii lui Dumnezeu, care nu este niciodată o iubire izolată, familia deschide omul spre relaţii şi legături cu ceilalţi, devenind astfel temelia societăţii.
S-a făcut referinţă şi la legătura dintre preoţi şi familii: ei însoţesc familiile în toate etapele importante ale vieţii, împărtăşind bucuriile şi dificultăţile acestora; familiile în schimb îi ajută pe preoţi să trăiască celibatul ca o viaţă emoţională deplină şi echilibrată, mai mult decât ca sacrificiu. În plus, familia a fost definită ca „leagăn al vocaţiilor”, dat fiind că tocmai între pereţii casei, în rugăciunea comună, se aude frecvent chemarea la preoţie. O altă legătură subliniată a fost între Botez şi Căsătorie: fără o iniţiere creştină serioasă şi profundă, semnificaţia Sacramentului Căsătoriei este diminuată. De aceea s-a subliniat că nu se poate vedea căsătoria creştină ca o tradiţie culturală sau ca o nevoie socială, ci trebuie de fapt înţeleasă ca o decizie bazată pe vocaţie, luată după o pregătire potrivită, ce nu poate fi improvizată în câteva întâlniri, ci trebuie desfăşurată de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp.
Atenţia s-a îndreptat apoi înspre modul în care munca afectează dinamica familiei: munca şi familia sunt dimensiuni ce trebuie reconciliate, prin ore de lucru tot mai flexibile, prin noi modele contractuale şi printr-o atenţie la distanţele geografice dintre casă şi serviciu. Mai mult, tehnologia permite ca munca să fie adusă acasă, ceea ce dăunează dialogului în familie. Numeroase intervenţii, în special legate de Africa, au atras atenţia asupra numeroaselor provocări ce ameninţă familia din acest continent: poligamia, căsătoriile de levirat, sectele, războiul, sărăcia, migraţia, presiunile internaţionale de control al naşterilor ş.a. Sunt probleme ce subminează stabilitatea familiei, aruncând-o în criză. Este necesar să li se răspundă cu evanghelizare profundă, capabilă să promoveze valorile păcii, dreptăţii şi iubirii, cu o promovare adecvată a rolului femeii în societate, prin educaţia copiilor şi protejarea drepturilor tuturor victimelor violenţei.
În ora dedicată discuţiilor libere – de la 6 la 7PM – atenţia s-a întors asupra nevoii unui nou limbaj în proclamarea Evangheliei, o referinţă specială fiind făcută la noile tehnologii media. Cât priveşte indisolubilitatea căsătoriei, s-a subliniat că astăzi s-a creat ideea că legea ar fi opusă binelui persoanei. În realitate, adevărul despre legătura conjugală şi stabilitatea ei sunt înscrise în persoană şi de aceea nu se pune problema aşezării legii şi persoanei în opoziţie reciprocă, ci a înţelegerii modului în care poate fi ajutată o persoană să nu îşi trădeze adevărul. S-a propus continuarea reflecţiei despre relaţia cu familiile care nu au primit darul de a avea copii, deşi îi doresc, precum şi despre cei aflaţi în regiunile afectate de virusul Ebola. În fine, s-a amintit imaginea Bisericii ca lumină, în speranţa că aceasta nu va fi doar o rază, ce rămâne constantă şi luminează de departe, ci şi o torţă care însoţeşte omenirea pe drumul ei, pas cu pas. Consiliul Pontifical pentru Familie a dăruit membrilor Sinodului o copie a Enchiridionului despre familie.
