Papa Francisc: Noii sfinți arată puterea învierii lui Isus
06.06.2016, Vatican (Catholica) - Sf. Stanislau al lui Isus și Maria și Sf. Maria Elisabeta Hesselblad sunt exemple cheie despre cum să ne unim cu patima și moartea lui Isus, precum și cu puterea Învierii Sale, a afirmat Papa Francisc duminică, după canonizarea a doi Fericiți. „În pătimirea lui Cristos este răspunsul lui Dumnezeu dat strigătului neliniștit, și uneori indignat, pe care experiența durerii și a morții îl trezește în noi. Nu este vorba de a scăpa de Cruce, ci de a rămâne acolo, așa cum a făcut Fecioara Mamă, care suferind împreună cu Isus a primit harul de a spera împotriva oricărei speranțe.”
„Aceasta a fost și experiența lui Stanislav al lui Isus și Maria și a Mariei Elisabeta Hesselblad, care astăzi sunt proclamați sfinți: au rămas uniți intim cu pătimirea lui Isus și în ei s-a manifestat puterea Învierii Sale”, a spus Sfântul Părinte la Liturghia celebrată pe 5 iunie, într-o zi însorită, în Piața San Pietro, în prezența a mii de persoane. Cei doi sunt primii sfinți canonizați în timpul Jubileului Milostivirii. Datele canonizării lor au fost anunțate pe 15 martie, alături de data Fericitei Tereza de Calcutta, care va fi canonizată pe 4 septembrie, și a Fer. Jose Sanchez del Rio, care va fi canonizat pe 16 octombrie, împreună cu Fer. Jose Gabriel del Rosario Brochero.
Născută în sătucul Faglavik, de pe coasta vestică a Suediei, pe 4 iunie 1870, Maria Elisabeta a fost soră medicală și convertită de la luteranism la catolicism. După convertire a fondat un nou ordin al brigitinelor, numit Preasfântul Mântuitor al Sfintei Brigita (a Suediei). A murit la Roma, pe 24 aprilie 1957, fiind beatificată pe 9 aprilie 2000, de Sf. Papă Ioan Paul al II-lea. Maria Pilar, soră brigitină din Spania, a declarat pentru CNA că prin canonizarea fondatoarei nu doar îi este recunoscută sfințenia ci se și oferă public „un exemplu de persoană care a trăit pentru Dumnezeu și a căutat adevărul de mică – a fost luterană și a căutat adevărul încă de copilă”. Sr. Maria Elisabeta „a fost chemată să ofere mult în spațiul ecumenismului, pentru ca toate religiile să fie una în Cristos, nu doar în Spania”, a continuat ea, spunând că se roagă ca Biserica să fie „una, sfântă, catolică și apostolică”.
Ulf Silverling, un credincios din Stockholm, a spus că această canonizare este foarte semnificativă pentru comunitatea catolică din Suedia, unde „Biserica Catolică este descrisă ca fiind o experiență exotică de la niște imigranți”. Dar „aceasta este o sfântă suedeză, de fapt a doua sfântă suedeză din istorie. Este o urmașă a Sf. Brigita, care a fost de asemenea suedeză, deci este o întărire pentru istoria catolicismului din Suedia”. Cu aproximativ 300 de persoane în grupul său, inclusiv necatolici, precum luterani, penticostali și un preot siro-ortodox, Silverling a spus că evenimentul servește și ca o întărire a credinței imigranților, care trăiesc „într-una dintre cele mai secularizate țări ale lumii”.
Al doilea sfânt canonizat de Papa Francisc a fost Stanislau al lui Isus și Maria Papczynski, preot polonez născut în 1631 și beatificat de Papa Benedict al XVI-lea în 2007. Adesea numit simplu ca „părintele fondator”, Sf. Stanislau este cunoscut pentru scrierile sale și pentru încurajarea de a se contempla milostivirea lui Dumnezeu și de a se apela la Maria Imaculata pentru călăuzire și protecție. Pe lângă fondarea Congregației Părinților Marianiști ai Imaculatei Concepțiuni a Preasfintei Fecioare Maria, sfântul a avut viziuni cu sufletele din purgator și a îndemnat la pocăință și rugăciuni pentru acestea.
În predica de la Liturghia de canonizare, Papa a amintit despre imaginea cu moartea și învierea prezentă în lecturile din Regi 1 și Luca. Prima lectură a amintit cum profetul Ilie a mers la casa unei văduve, cu un fiu, acesta îmbolnăvindu-se și murind pe timpul șederii lui Ilie. Cuvintele lui Ilie către văduvă, „dă-mi fiul tău”, de după moartea acestuia, sunt semnificative, a spus Papa Francisc, căci ne spun ceva despre moartea noastră. „Acesta este un cuvânt-cheie: exprimă atitudinea lui Dumnezeu în fața morții noastre (în orice formă); nu spune: ‘Ține-l, descurcă-te!’, ci spune: ‘Dă-mi-l mie’. Și de fapt profetul ia copilul îl duce în camera de sus și acolo, singur, în rugăciune, ‘luptă cu Dumnezeu’, punându-i în față absurditatea acelei morți. Și Domnul a ascultat glasul lui Ilie, pentru că în realitate El, Dumnezeu, era cel care vorbește și acționează în profet. El, prin gura lui Ilie, e cel care i-a spus femeii: ‘Dă-mi-l pe fiul tău’. Și acum El era cel care îl reda viu mamei.”
Similar, în pasajul evanghelic din Luca, Isus arată compasiune față de o văduvă din Nain, pe care o vede însoțind procesiunea cu fiul ei dus spre înmormântare. „Duioșia lui Dumnezeu se revelează pe deplin în Isus”, a spus Pontiful. „Isus cere pentru sine moartea noastră, pentru a ne elibera de ea și a ne reda viața. De fapt, acel tânăr s-a trezit ca dintr-un somn profund și a început să vorbească din nou. Și Isus ‘l-a dat mamei sale’ (v. 15). Nu este un vrăjitor! Este duioșia lui Dumnezeu întrupată, în El acționează compasiunea imensă a Tatălui.”
„Un soi de înviere este și aceea a apostolului Paul, care din dușman și persecutor feroce al creștinilor a devenit martor și vestitor al Evangheliei”, a continuat Papa Francisc, spunând că Dumnezeu Tatăl nu doar și-a revelat Fiul lui Paul ci în acesta „aproape a imprimat în persoana sa, carne și spirit, moartea și învierea lui Cristos. Astfel apostolul va fi nu numai un mesager, ci înainte de toate un martor.” Și a concluzionat: „Și astăzi și în toate zilele, spune Mamei Biserici: ‘Dă-mi-i pe fiii tăi’, care suntem noi toți. El ia asupra sa păcatele noastre, le ridică și ne redă vii Bisericii însăși. Și aceasta se întâmplă în mod special în timpul acestui An Sfânt al Milostivirii.”
Legături
Imagini
