Papa Francisc: Trebuie să alegem între iubire și egoism
15.09.2018, Palermo (Catholica) - După vizita în Piazza Armerina, Papa Francisc a luat elicopterul până în Palermo, unde a celebrat Liturghia într-un parc, în amintirea celor 25 de ani trecuți de la moartea lui Don Giuseppe „Pino” Puglisi, asasinat de mafia pe 15 septembrie 1993. „Astăzi în urmă cu douăzeci și cinci de ani, când a murit în ziua sa de naștere, a încoronat victoria sa cu zâmbetul, cu acel zâmbet care l-a făcut să nu doarmă pe ucigașul său, care a spus: ‘era un soi de lumină în zâmbetul acela’. Părintele Pino era lipsit de apărare, însă zâmbetul său transmitea forța lui Dumnezeu: nu o strălucire orbitoare, ci o lumină blândă care sapă înăuntru și luminează inima. Este lumina iubirii, a dăruirii, a slujirii.”
Pontiful a exclamat: „Avem nevoie de atâția preoți ai zâmbetului. Avem nevoie de creștini ai zâmbetului, nu pentru că iau lucrurile în mod ușuratic, ci pentru că sunt bogați numai de bucuria lui Dumnezeu, pentru că ei cred în iubire și trăiesc pentru a sluji.” Pornind de la lectura evanghelică, Sfântul Părinte a pus în opoziție atitudinea celui care se dăruiește cu cea a egoistului. „Trebuie ales: iubire sau egoism. Egoistul se gândește să îngrijească propria viață și se alipește de lucruri, de bani, de putere, de plăcere. Atunci diavolul are ușile deschise. Diavolul ‘intră prin buzunare’, dacă tu ești alipit de bani. Diavolul face să se creadă că totul merge bine dar în realitate inima se anesteziază cu egoismul.” Și a întărit: „Egoismul este o anestezie foarte puternică. Această cale se termină rău mereu: la sfârșit rămânem singuri, goi pe dinăuntru. Sfârșitul egoiștilor este trist: goi, singuri, înconjurați numai de cei care vor să moștenească. Este ca bobul de grâu din Evanghelie: dacă rămâne închis în sine rămâne sub pământ singur. În schimb dacă se deschide și moare, aduce rod la suprafață.”
Gesticulând, Papa a spus că trebuie să alegem de ce parte stăm: trăim pentru noi, și a arătat mâna închisă, sau ne dăruim viața, și a deschis mâna. „Numai dând viața se înfrânge răul. Un preț mare, dar numai așa se înfrânge răul. Părintele Pino învață aceasta: nu trăia pentru a fi văzut, nu trăia din apeluri anti-mafia și nici nu se mulțumea cu a nu face nimic rău, ci semăna binele, mult bine. Logica sa părea una perdantă, în timp ce părea învingătoare logica portofelului. Însă părintele Pino avea dreptate: logica zeului-ban este mereu perdantă. Să privim înăuntru. A avea determină mereu la a voi: am un lucru și imediat vreau altul și apoi altul și tot mai mult, fără sfârșit. Cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult: este o dependență urâtă. Este o dependență urâtă. Este ca un drog. Cine se umflă cu lucruri crapă. În schimb, cine iubește se regăsește pe sine însuși și descoperă cât de frumos este a ajuta, cât de frumos este a sluji; găsește bucuria înăuntru și zâmbetul în afară, așa cum a fost pentru părintele Pino.”
Continuând cu referințele la Fericitul beatificat pe 25 mai 2013 și pomenit în calendar pe 21 octombrie (ziua Botezului său), Papa Francisc a spus că acesta „știa că pericolul adevărat în viață este a nu risca, a trăi mediocru printre comodități, expediente ridicole și scurtături”. S-a rugat ca „Dumnezeu să ne elibereze de a trăi mediocru, mulțumindu-ne cu jumătăți de adevăr. Jumătățile de adevăr nu satură inima, nu fac bine. Dumnezeu să ne elibereze de o viață mică, ce se învârte în jurul ‘codițelor’. Să ne elibereze de a crede că totul merge bine dacă mie îmi merge bine, iar celălalt să se descurce. Să ne elibereze de a ne crede drepți dacă nu facem nimic pentru a contrasta nedreptatea. Cine nu face nimic pentru a contrasta nedreptatea nu este un om sau o femeie drept. Să ne elibereze de a ne crede buni numai pentru că nu facem nimic rău.”
A încheiat făcând trimitere la cuvintele Evangheliei: „‘Dacă vrea cineva să îmi slujească, să mă urmeze’. Să mă urmeze, adică să pornească la drum. Nu poate fi urmat Isus cu ideile, trebuie să începem să lucrăm. […] Câți dintre noi pun în practică aceste cuvinte? Astăzi să ne întrebăm: ce anume pot să fac eu? Ce anume pot să fac pentru alții, pentru Biserică, pentru societate? A nu aștepta ca Biserica să facă ceva pentru tine; începe tu. A nu aștepta ca societatea să facă aceasta; începe tu! A nu te gândi la tine însuți, a nu fugi de responsabilitatea ta; alege iubirea! Simte viața oamenilor care au nevoie, ascultă poporul tău. Să vă fie frică de surzenia de a nu asculta poporul vostru. Acesta este unicul populism posibil: a asculta poporul tău, unicul ‘populism creștin’: a auzi și a sluji poporul, fără a striga, a acuza și a provoca dispute.”
