Directorul Radio Vatican despre vizita Papei
05.03.2006, Roma (Catholica) - La recenta vizită pe care a făcut-o la Radio Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a îndemnat ca emiţătorul pontifical să fie o voce a adevărului şi un cor în mai multe limbi în serviciul păcii şi dialogului dintre religii. Situl Radio Vatican a publicat astăzi textul unui interviu luat directorului general, pr. Federico Lombardi. Directorul a început mărturisind:
– M-a impresionat faptul că a acceptat să vină şi să facă o vizită atât de amănunţită. Nu este tot una a fi primiţi în audienţă în Vatican şi a asculta un discurs minunat, cu venirea Papei acolo unde tu lucrezi în fiecare zi, ca să cunoască nemijlocit, personal, ambientul, aspectele particulare ale muncii tale, dispus să pună întrebări, să înţeleagă realităţile atâtor grupuri de o aşa diversitate ca cele care alcătuiesc realitatea noastră.
– Ce a însemnat pentru Dvs. a-l însoţi pe Papa în acest mic „înconjur al lumii” Radioului Vatican?
– Este o lume pe care o cunosc destul de bine şi văd cu bucurie surpriza pe care fiecare nou vizitator o trăieşte descoperind direct bogăţia acestei lumi. Dar pe lângă disponibilitatea incredibilă, amabilitatea şi atenţia Sfântului Părinte, îmi amintesc şi afecţiunea pe care toate grupurile Radioului Vatican – redacţiile, diferitele componente, tehnicienii, serviciile administrative – o au faţă de Sfântul Părinte.
– Se poate spune că vizita Papei Benedict la „Palazzo Pio” a reprezentat momentul culminant al unei importante aniversări şi în acelaşi timp, în mod cert un nou avânt. De unde porneşte Radio Vatican după acest eveniment?
– Radioul Papei a căutat să se pregătească, în aceşti ani, la noi frontiere ale comunicaţiei şi am putut arăta Sfântului Părinte, deşi doar prin mici semne, noutăţile: noile spaţii, noile noastre instrumente, studiourile renovate, noile mijloace cu care lucrăm zi de zi pentru a difuza comunicarea. Ne-am pregătit să facem faţă şi acestei sfidări. Iar ceea ce Papa ne-a dat în plus este – o spunem deschis – încurajarea şi întărirea motivaţiei cu care se utilizează aceste instrumente. Personal parcă îl reauzeam pe Papa Paul al VI-lea care spunea: „La nimic nu serveşte a avea un instrument de înaltă calitate dacă lipseşte priceperea de a-l folosi în mod corespunzător”. Noi am continuat să ne pregătim, zi de zi şi să reînnoim „instrumentul de înaltă calitate”: acum trebuie să continuăm a-l folosi în mod corespunzător. Sfântul Părinte ne-a încurajat în această privinţă, din punctul de vedere al aprofundării conţinutului şi al iubirii pentru adevăr, din punctul de vedere al spiritului cu care se îndeplineşte această misiune de slujire a Bisericii, de slujire a Evangheliei.
– În mod deosebit, Papa a ţinut să sublinieze rolul Radioului Vatican în lumea media unde adesea există – a spus el – poziţii în contrast cu Biserica şi cu Evanghelia.
– Desigur. Media te plasează pe o frontieră a problematicii de azi, ca problematică fundamentală: valorile de referinţă, ale culturii de azi şi apoi a modului cum acestea se răspândesc, devin trăite, asimilate de mentalităţi prin folosirea radioului, a televiziunii, internetului… Este chiar calea prin care viziunea lumii trece în viaţă. În consecinţă noi ne simţim foarte responsabili de acest rol. Ştim că aducem o contribuţie care este un mic aport în acest areopag fără nici un hotar care este comunicaţia în lumea de azi, dar este o contribuţie care are valoarea ei şi de aceea noi depunem toată strădania pentru a o da cât mai bine: pentru a pune acest element, care vrea să fie unul extrem de pozitiv, un element prieten al omului, prieten al umanităţii, al binelui persoanei, al dezvoltării, în raport cu atâtea alte „contribuţii” care aduc divizare, conflict, dezorientare.
– O ultimă întrebare: ce vă veţi aminti în mod special peste ani din această vizită a Papei la Radio Vatican?
– În mod esenţial, această apropiere şi atenţie a Sfântului Părinte pentru munca noastră. Noi o facem din toată inima – şi eu cred că o fac din toată inima, dând tot ce pot pentru această slujire; Sfântul Părinte ne-a făcut să înţelegem – m-a făcut să înţeleg – că ştie acest lucru, că este atent la aceasta, că îi place, ştie că răspundem unei misiuni şi ne susţine cu prietenia şi încurajarea sa, cu rugăciunea sa. Şi, fireşte, aceasta este o mare mângâiere pentru noi.
